TEȘMENÍRE, teșmeniri, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) teșmeni. – V. teșmeni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

teșmeníre s. f., g.-d. art. teșmenírii; pl. teșmeníri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TEȘMENÍ, teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TEȘMENÍ vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

teșmení, teșmenésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se ului, a se zăpăci, a se buimăci, a se încurca. 2. a decădea, a se ramoli.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

teșmení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșmenésc, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. teșmeneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink