2 definiții pentru taxocen
Ortografice DOOM
taxocen s. n.
Jargon
TAXO- „ordine, aranjare”. ◊ gr. taxis, eos „ordine” > fr. taxo-, germ. id., engl. id. > rom. taxo-. □ ~cen (v. -cen2), s. n., asociație naturală apropiată ecologic și taxonomic; ~cenologie (v. ceno-1, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animale; ~logie (v. -logie1), s. f., știință a clasificărilor; sin. taxilogie; ~nomie (v. -nomie), s. f., 1. Știință a legilor de clasificare a organismelor vii; sin. taxinomie. 2. Studiu al unei grupe de plante sau de animale din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: taxocen
taxocen substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
taxocen, taxocenesubstantiv neutru
- 1. Asociație naturală apropiată ecologic și taxonomic. DETS
etimologie:
- taxo- + -cen dexonline
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.