távnică f., pl. ĭ, și távniță, pl. e (cp. cu sîrb. tavnika, întuneric, și tavnica, tamnica, temniță). Olt.? Ban.? Plevaiță, imortală, o plantă erbacee (înrudită cu siminocu) ale căreĭ florĭ se păstrează mult timp ca cum ar fi verzĭ (xeránthemum [ánnuum și cylindráceum]).

tavnică (-ci), s. f. – Plantă (Xeranthemum annuum). Origine necunoscută. După Scriban, în legătură cu tavnika „întunecime”.

TAVNICĂ s. v. imortelă, plevaiță.

tavnică s. v. IMORTELĂ. PLEVAIȚĂ.