TAUTOFONÍE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TAUTOFONÍE ~i f. lingv. Repetare supărătoare a acelorași sunete sau silabe. /<fr. tautophonie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TAUTOFONÍE s.f. (Lingv.) Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Gen. -iei. / < fr. tautophonie, cf. gr. tautophonia < tauto – același, phone – sunet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TAUTOFONÍE s. f. (lingv.) repetiție excesivă a aceluiași sunet (sau silabă), cu efect neplăcut, inestetică. (< fr. tautophonie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tautofoníe s. f. (sil. ta-u-), art. tautofonía, g.-d. art. tautofoníei; pl. tautofoníi, art. tautofoníile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink