2 intrări
9 definiții

Explicative DEX

tartaric2, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. I, 25/8 / Pl: ~ici, ~ice / E: lat tartaricus] 1-2 (Îvr) Ca din tartar2 (1-2). 3 (Fig) Care se manifestă cu forță, cu putere.

țărțăric s vz țârțărică

țărțări sf vz țârțărică

țânțări sf vz țârțărică

țârțări [At: ALR SN III h 797/2 / V: țăr~, țărțăric s, ~țâr~, țânț~, ținț~ / Pl: ~rele / E: țârțără + -ică] 1 sf (Reg; csc; îf țârțărică) Măzăriche. 2 sf (Reg; îf țințărică) Ploaie scurtă de vară. 3 sf (Bot; reg) Fasole cu boabe mărunte (Phaseolus vulgaris). 4 a (D. fasole) Cu boabe mici și rotunde.

țârțâri sf vz țârțărică

țințări sf vz țârțărică

Arhaisme și regionalisme

tartaric, -ă, tartarici, -ce, adj. (înv.) infernal.

țârțărică, țârțărele, s.f. (reg.) 1. măzăriche. 2. fasole.

Intrare: tartaric
tartaric adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartaric
  • tartaricul
  • tartaricu‑
  • tartarică
  • tartarica
plural
  • tartarici
  • tartaricii
  • tartarice
  • tartaricele
genitiv-dativ singular
  • tartaric
  • tartaricului
  • tartarice
  • tartaricei
plural
  • tartarici
  • tartaricilor
  • tartarice
  • tartaricelor
vocativ singular
plural
Intrare: țârțărică
țârțărică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârțări
  • țârțărica
plural
  • țârțărele
  • țârțărelele
genitiv-dativ singular
  • țârțărele
  • țârțărelei
plural
  • țârțărele
  • țârțărelelor
vocativ singular
plural
țărțăric substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărțăric
  • țărțăricul
plural
  • țărțărici
  • țărțăricii
genitiv-dativ singular
  • țărțăric
  • țărțăricului
plural
  • țărțărici
  • țărțăricilor
vocativ singular
plural
țărțărică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărțări
  • țărțărica
plural
  • țărțărele
  • țărțărelele
genitiv-dativ singular
  • țărțărele
  • țărțărelei
plural
  • țărțărele
  • țărțărelelor
vocativ singular
plural
țânțărică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țânțări
  • țânțărica
plural
  • țânțărele
  • țânțărelele
genitiv-dativ singular
  • țânțărele
  • țânțărelei
plural
  • țânțărele
  • țânțărelelor
vocativ singular
plural
țârțârică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârțâri
  • țârțârica
plural
  • țârțârele
  • țârțârelele
genitiv-dativ singular
  • țârțârele
  • țârțârelei
plural
  • țârțârele
  • țârțârelelor
vocativ singular
plural
țințărică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țințări
  • țințărica
plural
  • țințărele
  • țințărelele
genitiv-dativ singular
  • țințărele
  • țințărelei
plural
  • țințărele
  • țințărelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țârțări, țârțărelesubstantiv feminin

etimologie:
  • țârțără + -ică MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.