târnosire sf [At: BIBLIA (1688), 339²/19 / Pl: ~ri / E: târnosi¹] (Înv) 1 Sfințire a unei biserici Si: (înv) obnovlenie, târnosanie, târnoseală¹ (1), târnositură. 2 (Pex) Sfințire a unui obiect.

TÂRNOSI, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din sb. tronosati.

târmosi v vz târnosi²

târnoji v vz târnosi²

târnosi¹ [At: PRAV. MOLD. ap. TDRG / Pzi: ~sesc / E: slv троносати] 1 vt (Înv) A sfinți o biserică printr-un anumit ceremonial religios. 2 vt (Pop; îe) A ~ mangalul (sau, rar, mangalele) A sta degeaba. 3 vr (Înv; fig) A se îmbăta.

târnosi² [At: IOVESCU, N. 133 / V: (reg) ~rmosi, ~oji, ~oși / Pzi: ~sesc; Cj 3 (reg) să târnosă / E: târn¹] 1 vt (Reg; c. i. persoane) A tăvăli (7). 2 vt (Mun) A omorî. 3 vt (Mun) A lucra ceva de mântuială. 4-5 vtr (Reg) A (se) murdări. 6-7 vtr (Reg) A (se) șifona. 8 vr (Ban; îf târnoși) A se învechi din cauza desei întrebuințări.

târnoși v vz târnosi²

TÂRNOSI, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din scr. tronosati.

TÎRNOSI, tîrnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. Cum se poate, zise împăratul, să nu pot sfîrși astă sîntă biserică? Iată, am cheltuit toată starea, și ea nu este încă tîrnosită. ISPIRESCU, L. 295. ◊ Expr. A tîrnosi mangalul (sau, rar, mangalele) = a pierde vremea degeaba. Nu tîrnosi mangalul, că te usuci. M. I. CARAGIALE, C. 130. Vin bețivii toți, De cinstesc paharele și tîrnosesc mangalele. TEODORESCU, P. P. 129.

TÎRNOSIRE, tîrnosiri, s. f. Acțiunea de a tîrnosi; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici.

A TÂRNOSI ~esc tranz. (biserici) A supune ritualului de inaugurare. /<sl. tronosati

tărnosì v. 1. a sfinți o biserică; 2. fam. a se îmbăta. [Serb. TRONOSATI, a consacra].

tîrnosésc v. tr. (sîrb. tronosati, a tîrnosi, d. ngr. thronízo, întronez). Sfințesc, (inaugurez) o biserică.

tîrnosíre f. Sfințire, inaugurare.

târnosire s. f., g.-d. art. târnosirii; pl. târnosiri

târnosire s. f., g.-d. art. târnosirii; pl. târnosiri

târnosire s. f., g.-d. art. târnosirii; pl. târnosiri

târnosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnosesc, 3 sg. târnosește, imperf. 1 târnoseam; conj. prez. 1 sg. să târnosesc, 3 să târnosească

târnosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnosesc, imperf. 3 sg. târnosea; conj. prez. 3 să târnosească

târnosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tirnosesc imperf. 3 sg. târnosea; conj. prez. 3 sg. și pl. târnosească

TÂRNOSIRE s. (BIS.) consacrare, sfeștanie, sfințire, târnoseală, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (ă unei biserici.)

TÂRNOSI vb. (BIS.) a consacra, a sfinți. (A ~ o biserică.)

TÂRNOSI vb. v. ameți, atinge, bate, boți, chercheli, îmbăta, jegoși, lovi, mânji, mototoli, murdări, păta, șifona, turmenta.

TÎRNOSI vb. (BIS.) a consacra, a sfinți. (A ~ o biserică.)

tîrnosi vb. v. AMEȚI. ATINGE. BATE. BOȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. JEGOȘI. LOVI. MÎNJI. MOTOTOLI. MURDĂRI. PĂTA. ȘIFONA. TURMENTA.

TÎRNOSIRE s. (BIS.) consacrare, sfeștanie, sfințire, tîrnoseală, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, tîrnosanie, tîrnositură. (~ a unei biserici.)

tîrnosi (-sesc, -it), vb. – 1. A sfinți o biserică. – 2. A se lua de păr, a se părui. Sb., cr. tronosati, din gr. θρόνος „tron” (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 413), cf. mgr. θρονιάζω (Philippide, Principii, 141). Sensul al doilea este rezultatul unei confuzii cu tîrnui (după Bogrea, Dacor., IV, 850, din rus. trimositĭ). – Der. tîrnosanie, s. f. (sfințire); tîrnoseală, s. f. (sfințire; Olt., ceară care rămîne după sfințirea unei biserici și care se păstrează de obicei).

târnosi, târnosesc, vb. tranz. – 1. A sfinți o biserică. 2. A îmblăti, a lovi: „Toată noaptea l-a purtat (…). Și atâta l-o târnosit, până ce au cântat cocoșii” (Bilțiu, 1999: 190). – Din vsl., bg., scr. tronosati „a consacra” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

târnosi, târnosesc, vb. tranz. – 1. A sfinți o biserică. 2. A îmblăti, a lovi: „Toată noaptea l-a purtat (…). Și atâta l-o târnosit, până ce au cântat cocoșii” (Bilțiu 1999: 190). – Scr. tronosati.

a târnosi mangalul expr. a pierde vremea.