TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ și a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

TARANTÚLĂ ~e f. Păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale. /<fr. tarentule
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TARANTÚLĂ s.f. Specie de păianjen mare care se întâlnește în țările sudice și a cărui înțepătură este deosebit de toxică. [Var. tarantelă s.f. / < fr. tarentule, cf. it. tarantola].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TARANTÚLĂ s. f. păianjen mare, foarte veninos, din țările meridionale, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ. (< fr. tarentule)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale) a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Fr. tarentule.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

TARANTÚLĂ s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tarantúlă (zool.) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink