3 intrări

46 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRÂI, târâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) târî. ◊ Compus: (fam.) târâie-brâu s. m. = om care își pierde vremea degeaba, care nu face nimic; pierde-vară. – Cf. târî.

TÂRÂI, târâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) târî. ◊ Compus: (fam.) târâie-brâu s. m. = om care își pierde vremea degeaba, care nu face nimic; pierde-vară. – Cf. târî.

ȚÂRÂI2, țârâi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbârnâi. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. [Var.: țârcâi vb. IV] – Țâr1 + suf. -âi.

ȚÂRÂI2, țârâi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbârnâi. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. [Var.: țârcâi vb. IV] – Țâr1 + suf. -âi.

ȚÂRCÂI vb. IV v. țârâi2.

târâi1 [At: DLR / V: (îrg) ~răi (Pzi: tărăi, ~esc) / Pzi: tărâi, (îrg) esc) / E: târî + -i] 1-7 vt (Pop) A târî (2-3, 10-13, 21). 8-14 vr (Pop) A se târî (14-15, 18-20,23). 15 vt (Reg; îe) A ~ vorba A vorbi tărăgănat. 16 vt (Îvp; dep; îc) ~e-vătrai Ofițer din vechea armată sau poliție. 17 vt (Pop; îc) ~e-brâu Om care caută ceartă Si: arțăgos. 18 vt (Pop; îae) Om de nimic Si: golan, (pfm) pierde-vară, (reg) tărăblău. 19 vt (Pop; îae) Om sărac. 20 vt (Pop; îc) ~e-obială (sau obiele) Om nevoiaș. 21 vt (Pop; îae) Om zdrențăros. 22 vt (Pop; îae) Om buclucaș.

țârău sn [At: KLEIN, D. 442 / V: ți~ / Pl: ~raie / E: țâr2 + -ău] (Reg) 1-2 Izvor (a cărui apă este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă) Si: șipot, țip2 (1), țâr2 (7), țuroi (1), țurțur1 (17, 19).

țârâi1 [At: MOLNAR, D. 300/25 / V: (reg) ~răi, țirăi, țirii, țărăi, ~rui / Pzi: țârăi, (rar) țârâiesc / E: țâr2 + -âi] 1-2 vif (D. lichide sau materii în stare de pulbere) A cădea sau a face să curgă picătură cu picătură, bob cu bob, cu intermitențe (producând un zgomot caracteristic). Si: țurui (1). 3 viu A bura. 4 vi (D. vacă) A lăsa laptele la muls să curgă câte puțin. 5 vt A da drumul cu încetul, în cantități mici Si: a țurui (3). 6 vi A produce un zgomot caracteristic la scurgerea unui șiroi Si: a țurui (2). 7 vi A scoate puțin câte puțin din ceva. 8 vi (D. insecte și d. unele păsări; pan, rar, d. persoane) A scoate sunete caracteristice, repetate, scurte și ascuțite Si: a sfârâi, a țâțâi2 (1), (reg) a țârțâi. 9 vi (Reg) A-i țiui cuiva urechea. 10 vi (D. sonerie) A zbârnâi. 11 vi (Rar; d. instrumente muzicale cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime Si: (reg) a țâțâi2 (11). 12-13 vti (D. instrumentiști) A cânta făcând instrumentele să țârâie (11).

TÎRÎI, tîrîi, vb. IV. 1. Tranz. A tîrî (1). Urnindu-se din loc, începu a-și tîrîi iar ciubotele grele. SADOVEANU, O. VIII 123. Apar... argații din ușa sub părete, Ei prind pe pag sălbateci și-l tîrîie de plete. COȘBUC, P. II 200. Capul grecului tăia Apoi trupu-i tîrîia. ALECSANDRI, P. P. 138. ◊ Fig. D-abia-și tîrîie bătrînețea. SEVASTOS, N. 317. Abia își tîrîie și el viața. ISPIRESCU, L. 12. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. Mihai izbutise să-l tîrîie pe Virgil Probotă, remorcat de mînecă. C. PETRESCU, Î. I 13. 2. Refl. A tîrî (2). Mă tîrîi către vecinul meu. Nu mai mișca. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. Ca rîma se tîrîi, lipit de pămînt. MIRONESCU, S. A. 120. Ai să te tîrîi în brînci după mine. CREANGĂ, P. 324. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcîndu-și picioarele. Se tîrîie înapoi, ținîndu-se de perete. C. PETRESCU, C. V. 215. Abia tîrîindu-se, s-au pornit mai departe. SBIERA, P. 210. ◊ Fig. Un orologiu care în loc de-a îmbla-nainte, S-ar tîrîi-ndărăt. EMINESCU, O. IV 64. 3. Refl. A se tîrî (3). Se tîrîiau ațele și curgeau oghelele după dînșii. CREANGĂ, P. 249. Barba argintie A unchieșului străbun Se tîrîie pe cîmpie Ca o coadă de păun. ALECSANDRI, P. A. 187.

ȚÎRĂU, țîraie, s. n. (Regional) Scoc pe care se scurge apa unui izvor; p. ext. izvor, șipot, pîrău mic.

ȚÎRÎI1, pers. 3 țîrîie și țîrîiește, vb. IV. Intranz. 1. A cădea picătură cu picătură, a curge cîte puțin, cu intermitență (și producînd un zgomot caracteristic). Ploaia de toamnă țirîia subțire. SADOVEANU, O. I 385. Picăturile țîrîind în strașina hanului, după furtuna năprasnică de peste zi. C. PETRESCU, A. R. 188. ◊ Fig. În încăpere lampa era trasă; O lumină somnoroasă, spălăcită, țîrîia, ca o negură tomnatecă, peste lucrurile adormite. DAN, U. 22. ♦ A lăsa să curgă apa de care este pătruns sau îmbibat, a se scurge de apă pe încetul (făcînd un zgomot caracteristic). Soarele bătea de către amiază și streșinile din sat de la Tarcău țîrîiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. SADOVEANU, B. 113. ♦ Impers. A bura, a burnița. Afară țîrîia mărunt din pîcla fumurie. SADOVEANU, O. III 93. ♦ Tranz. A face să curgă puțin cîte puțin, a da drumul pe încetul, în cantități mici. Cînd văd că începe să fiarbă, țîrîie... făină din mînă. PAMFILE, I. C. 24. 2. (Despre insecte, mai ales despre greieri și cosași, și despre unele păsări) A scoate sunete repetate, caracteristice, scurte, ascuțite și tremurătoare. Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. Greierii țîrîie monoton în liniștea mare; îngînarea lor tristă pare că izvorăște din negura veacurilor. SADOVEANU, O. I 284. Se putea auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile. CARAGIALE, O. III 52. Cînd țîrîiesc vrăbiile, are să se strice vremea. ȘEZ. VI 62. ◊ (Prin analogie, rar, despre persoane) Care bomboană? Ce bomboană? țîrîi fetița. SADOVEANU, O. VIII 233. ◊ Fig. Și în cea dintîi clipă de revărsare a luminii, grija, care țîrîie la urechea plugarului ca un greier, îl scoală. GÎRLEANU, L. 37. Amintiri Țîrîiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri. EMINESCU, O. I 105. 3. (Despre sonerii) A suna, a zbîrnîi ușor, tremurat. 4. (Rar, despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adîncime; (despre muzicanți) a cînta în acest mod. Țîrîia nesigur cu arcușul pe strune. REBREANU, I. 21.

ȚÎRĂU, țîraie, s. n. (Reg.) Scoc pe care se scurge apa unui izvor; p. ext. izvor, șipot, pîrîu mic. – Din țîr1 (interjecție) + suf. -ău.

A TÂRÂI târâi tranz. v. A TÂRÎ.A-și ~ bătrânețile a suporta cu greu vârsta înaintată. Târâie-brâu om de nimic. /<sl. trĕti

A SE TÂRÂI mă târâi intranz. v. A SE TÂRÎ. /<sl. trĕti

A ȚÂRÂI1 pers.3 țârâie 1. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre apă) A curge picătură cu picătură, producând un zgomot caracteristic. 2) A ploua mărunt și des; a țârțâra. 3) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei; a face „țârrr-țârrr”; a sfârâi. 4) rar v. a ȚÂRLÂI. 5) (despre sonerie) A produce un sunet prelung; a zbârnâi. 2. tranz. A face să cadă o picătură sau să curgă puțin câte puțin; a da drumul cu încetul. /țâr + suf. ~îi

țărăì v. a bâzăi ca greierii: fig. amintiri țărăesc încet ca greierii EM. [V. țăr!].

tîrăsc, a -î (vest) și tîrîĭ, a (est) v. tr. (var. din tiresc. Cp. cu vir). Vechĭ (tîrăsc). Tiresc. Azĭ. Trag pe jos, pe pămînt: guzganu abea tira o bucată de carne. Mișc cu greŭ: abea putea să-șĭ tirască picĭoarele de osteneală. Duc fără energie, fără demnitate: a-țĭ tîrî zilele, o vĭață păcătoasă. Duc cu mine, fac să mă urmeze: a tîrî cu tine o ceată de slugĭ. Fig. A tîrî pe cineva în noroĭ, a-l compromite, a-ĭ mînji numele. V. refl. Merg atingîndu-mĭ trupu de pămînt: șerpiĭ se tîrăsc, copiiĭ se tîrăsc deprinzîndu-se să umble. Merg (înaintez) cu greŭ: rănitu se tîrî pînă acasă, vaporu avariat se tîrî pînă la mal. Fig. Mă înjosesc peste măsură în fața celor marĭ: nu te tîrî! V. remorchez.

țîrăŭ n., pl. aĭe (d. a țîrîi). Bz. Șipot.

țîrîĭ și (maĭ rar) -ĭésc, a v. intr. (imit. de forma luĭ cîrîĭ, mîrîĭ, pîrîĭ. Bg. cirikam, cŭrkam, ciripesc; sîrb. cúriti, a picura. V. țîr 2, țîrlîĭ, țuruĭ și cĭuruĭ 2). Fac țîr: ploaĭa țîrîĭa din streșină, greĭeriĭ țîrîĭaŭ în ĭarbă, gardiștiĭ țîrîĭaŭ din „țignale”, soneria țîrîĭa mereŭ.

țîrîít, -ă adj. Cu tremurăturĭ, cu intermitențe: șuĭerătură țîrîită. Iron. Dat cîte puțin: mîncare țîrîită. Adv. Țîrîind: cînd tornĭ țîrîit, se face spumă. Cu țîrîita, cîte puțin: eŭ țĭ-am dat baniĭ grămadă, și tu mi-ĭ daĭ cu țîrîita.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

târâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. târâi, 3 târâie, imperf. 1 târâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să târâi, 3 să târâie

țârău (reg.) s. n., art. țârăul; pl. țâraie

+țârâi2 (a ~) (a cânta) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. țârâi, 3 țârâie, imperf. 1 țârâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să țârâi, 3 să țârâie

țârâi1 (a ~) (a bura; a cârpi; a face să curgă) vb., ind. prez. 3 sg. țârâie, imperf. 3 pl. țârâiau; conj. prez. 3 sg. să țârâie

târâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 târâie, imperf. 3 sg. târâia; conj. prez. 3 să târâie

țârău (reg.) s. n., art. țârăul; pl. țâraie

!țârâi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. țârâie, imperf. 3 sg. țârâia; conj. prez. 3 să țârâie

târâi vb., ind. și conj. prez. 3 târâie, imperf. 3 sg. târâia

țârău s. n., art. țârăul; pl. țâraie

țârâi (a picura, a țese) vb., ind. prez. 3 sg. țârâie/țârâiește, imperf. 3 sg. țârâia; conj. prez. 3 sg. și pl. țârâie/țârâiască

țîrîi (ind. prez. 3 sg. și pl. țîrîie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚÂRÂI vb. 1. v. picura. 2. v. bura. 3. (rar) a sfârâi, a țâțâi. (Greierii ~.) 4. v. suna.

TÎRÎI vb. a tîrî, a tîrșîi, a trage, (reg.) a tăgîrța. (A ~ ceva după sine.)

ȚÎRÎI vb. 1. a picura, a țîrcîi. (Chiuveta ~.) 2. a bura, a burnița, a țîrcîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.) 3. (rar) a sfîrîi, a țîțîi. (Greierii ~.) 4. a suna, a zbîrnîi. (~ soneria, telefonul.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țârâi, țârâiesc, vb. intranz. – 1. A curge slab, a picura. 2. A ploua mărunt. 3. A produce un zgomot strident. – Din țâr, creație expresivă ce imită țiuitul (DEX) + suf. -âi (MDA).

țârâi, țârâiesc, vb. intranz. – 1. A curge slab, a picura. 2. A ploua mărunt. 3. A produce un zgomot strident. – Din țâr, creație expresivă ce imită țiuitul (DER).

Intrare: târâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târâi
  • târâire
  • târâit
  • târâitu‑
  • târâind
  • târâindu‑
singular plural
  • târâie
  • târâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târâi
(să)
  • târâi
  • târâiam
  • târâii
  • târâisem
a II-a (tu)
  • târâi
(să)
  • târâi
  • târâiai
  • târâiși
  • târâiseși
a III-a (el, ea)
  • târâie
(să)
  • târâie
  • târâia
  • târâi
  • târâise
plural I (noi)
  • târâim
(să)
  • târâim
  • târâiam
  • târâirăm
  • târâiserăm
  • târâisem
a II-a (voi)
  • târâiți
(să)
  • târâiți
  • târâiați
  • târâirăți
  • târâiserăți
  • târâiseți
a III-a (ei, ele)
  • târâie
(să)
  • târâie
  • târâiau
  • târâi
  • târâiseră
Intrare: țârău
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârău
  • țârăul
  • țârău‑
plural
  • țâraie
  • țâraiele
genitiv-dativ singular
  • țârău
  • țârăului
plural
  • țâraie
  • țâraielor
vocativ singular
plural
țirău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țârâi (cădea, suna)
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârâi
  • țârâire
  • țârâit
  • țârâitu‑
  • țârâind
  • țârâindu‑
singular plural
  • țârâie
  • țârâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârâi
(să)
  • țârâi
  • țârâiam
  • țârâii
  • țârâisem
a II-a (tu)
  • țârâi
(să)
  • țârâi
  • țârâiai
  • țârâiși
  • țârâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârâie
(să)
  • țârâie
  • țârâia
  • țârâi
  • țârâise
plural I (noi)
  • țârâim
(să)
  • țârâim
  • țârâiam
  • țârâirăm
  • țârâiserăm
  • țârâisem
a II-a (voi)
  • țârâiți
(să)
  • țârâiți
  • țârâiați
  • țârâirăți
  • țârâiserăți
  • țârâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârâie
(să)
  • țârâie
  • țârâiau
  • țârâi
  • țârâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcâi
  • țârcâire
  • țârcâit
  • țârcâitu‑
  • țârcâind
  • țârcâindu‑
singular plural
  • țârcâie
  • țârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcâi
(să)
  • țârcâi
  • țârcâiam
  • țârcâii
  • țârcâisem
a II-a (tu)
  • țârcâi
(să)
  • țârcâi
  • țârcâiai
  • țârcâiși
  • țârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcâie
(să)
  • țârcâie
  • țârcâia
  • țârcâi
  • țârcâise
plural I (noi)
  • țârcâim
(să)
  • țârcâim
  • țârcâiam
  • țârcâirăm
  • țârcâiserăm
  • țârcâisem
a II-a (voi)
  • țârcâiți
(să)
  • țârcâiți
  • țârcâiați
  • țârcâirăți
  • țârcâiserăți
  • țârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcâie
(să)
  • țârcâie
  • țârcâiau
  • țârcâi
  • țârcâiseră
țirii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țirăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țârui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țârăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țărăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țârâi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârâi
  • țârâire
  • țârâit
  • țârâitu‑
  • țârâind
  • țârâindu‑
singular plural
  • țârâiește
  • țârâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârâiesc
(să)
  • țârâiesc
  • țârâiam
  • țârâii
  • țârâisem
a II-a (tu)
  • țârâiești
(să)
  • țârâiești
  • țârâiai
  • țârâiși
  • țârâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârâiește
(să)
  • țârâiască
  • țârâia
  • țârâi
  • țârâise
plural I (noi)
  • țârâim
(să)
  • țârâim
  • țârâiam
  • țârâirăm
  • țârâiserăm
  • țârâisem
a II-a (voi)
  • țârâiți
(să)
  • țârâiți
  • țârâiați
  • țârâirăți
  • țârâiserăți
  • țârâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârâiesc
(să)
  • țârâiască
  • țârâiau
  • țârâi
  • țârâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târâi, târâiverb

  • 1. A (se) târî. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: târî
    • format_quote Urnindu-se din loc, începu a-și tîrîi iar ciubotele grele. SADOVEANU, O. VIII 123. DLRLC
    • format_quote Apar... argații din ușa sub părete, Ei prind pe pag sălbateci și-l tîrîie de plete. COȘBUC, P. II 200. DLRLC
    • format_quote Capul grecului tăia Apoi trupu-i tîrîia. ALECSANDRI, P. P. 138. DLRLC
    • format_quote figurat D-abia-și tîrîie bătrînețea. SEVASTOS, N. 317. DLRLC
    • format_quote figurat Abia își tîrîie și el viața. ISPIRESCU, L. 12. DLRLC
    • format_quote Mă tîrîi către vecinul meu. Nu mai mișca. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. DLRLC
    • format_quote Ca rîma se tîrîi, lipit de pămînt. MIRONESCU, S. A. 120. DLRLC
    • format_quote Ai să te tîrîi în brînci după mine. CREANGĂ, P. 324. DLRLC
    • format_quote Se tîrîiau ațele și curgeau oghelele după dînșii. CREANGĂ, P. 249. DLRLC
    • format_quote Barba argintie A unchieșului străbun Se tîrîie pe cîmpie Ca o coadă de păun. ALECSANDRI, P. A. 187. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A lua, a purta, a duce cu sine. DLRLC
      • format_quote Mihai izbutise să-l tîrîie pe Virgil Probotă, remorcat de mînecă. C. PETRESCU, Î. I 13. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele. DLRLC
      • format_quote Se tîrîie înapoi, ținîndu-se de perete. C. PETRESCU, C. V. 215. DLRLC
      • format_quote Abia tîrîindu-se, s-au pornit mai departe. SBIERA, P. 210. DLRLC
      • format_quote figurat Un orologiu care în loc de-a îmbla-nainte, S-ar tîrîi-ndărăt. EMINESCU, O. IV 64. DLRLC
etimologie:
  • cf. târî DEX '98 DEX '09

țârău, țâraiesubstantiv neutru

etimologie:

țârâi, țârâiverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ploaia de toamnă țîrîia subțire. SADOVEANU, O. I 385. DLRLC
    • format_quote Picăturile țîrîind în strașina hanului, după furtuna năprasnică de peste zi. C. PETRESCU, A. R. 188. DLRLC
    • format_quote figurat În încăpere lampa era trasă; O lumină somnoroasă, spălăcită, țîrîia, ca o negură tomnatecă, peste lucrurile adormite. DAN, U. 22. DLRLC
    • format_quote Cînd văd că începe să fiarbă, țîrîie... făină din mînă. PAMFILE, I. C. 24. DLRLC
    • 1.1. A lăsa să curgă apa de care este pătruns sau îmbibat, a se scurge de apă pe încetul (făcând un zgomot caracteristic). DLRLC
      • format_quote Soarele bătea de către amiază și streșinile din sat de la Tarcău țîrîiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. SADOVEANU, B. 113. DLRLC
    • 1.2. intranzitiv impersonal A bura (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Afară țîrîia mărunt din pîcla fumurie. SADOVEANU, O. III 93. DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țâțâi
    • format_quote Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. DLRLC
    • format_quote Greierii țîrîie monoton în liniștea mare; îngînarea lor tristă pare că izvorăște din negura veacurilor. SADOVEANU, O. I 284. DLRLC
    • format_quote Se putea auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile. CARAGIALE, O. III 52. DLRLC
    • format_quote Cînd țîrîiesc vrăbiile, are să se strice vremea. ȘEZ. VI 62. DLRLC
    • format_quote prin analogie rar (Despre persoane) Care bomboană? Ce bomboană? țîrîi fetița. SADOVEANU, O. VIII 233. DLRLC
    • format_quote figurat Și în cea dintîi clipă de revărsare a luminii, grija, care țîrîie la urechea plugarului ca un greier, îl scoală. GÎRLEANU, L. 37. DLRLC
    • format_quote figurat Amintiri Țîrîiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri. EMINESCU, O. I 105. DLRLC
  • 3. intranzitiv Despre sonerie: suna, zbârnâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. intranzitiv rar (Despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Țîrîia nesigur cu arcușul pe strune. REBREANU, I. 21. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.