tapangea sf [At: CREANGĂ, A. 40 / V: (reg) tupăn~ / Pl: ~ele / E: tc tabanca] (Mol; Olt) 1 Pistol¹. 2 Lovitură dată cu palma¹. 3 (Îe) A-i trage cuiva o tupăn~ A bate zdravăn pe cineva.

TAPANGEA, tapangele, s. f. (Învechit) Lovitură dată cu palma; bleandă. Era nevoită, biata mamă... să ne dea cîteva tapangele la spinare. CREANGĂ, A. 40.

tapangeà f. 1. Mold. calcavură: să ne dea câteva tapangele la spinare CR.; 2. (Oltenia) pistol: la picere cu curele și la piept cu tapangele POP. [Turc. TAPANDJA, palmă, pistol].

tapangeá f., pl. ele (turc. tabanca și tap-, palmă aplicată, pistol; sîrb. tapanğe, pistol. V. tupăngesc. Cp. cu capange). Fam. Pl. Loviturĭ, bătaĭe, tupăngeală: ĭ-a dat cîteva tapangele. „Un fel de curele late ce le puneaŭ haĭduciĭ pe pĭept” (Cod. 72). V. rapanghele, calcavură.

tupăngea sf vz tapangea

tapangea (înv., reg.) s. f., art. tapangeaua, g.-d. art. tapangelei; pl. tapangele

tapangea (înv.) s. f., art. tapangeaua, g.-d. art. tapangelei; pl. tapangele, art. tapangelele

tapangea s. f., art. tapangeaua, g.-d. art. tapangelei; pl. tapangele

tapangea (-ele), s. f. – 1. Ciomăgeală, bătaie. – 2. (Olt.) Pistol. Tc. tapance (Șeineanu, II, 348). Este probabil cuvînt identic cu rapanghel, s. n. (lovitură, bătaie), format după pl. tapang(h)ele (schimbarea inițialei nu este clară; der. din ngr. παραγγελία „ordin”, propusă de Bogrea, Dacor., III, 735, nu pare posibilă, cf. Gáldi 246).

TAPANGEA s. v. palmă.

tapangea s. v. PALMĂ.

tapangea, tapangele, s.f. (reg.) 1. lovitură dată cu palma; calcavură. 2. (la pl.) bătaie. 3. pistol.