PLURALE TANTUM adj. (Despre un nume) Care are numai formă de plural. – Loc. lat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

TANTUM ERGO loc.s. 1. Începutul unui imn liturgic creștin. 2. (Fig.) Spunere a unor lucruri în față, declarație deschisă. [< lat. tantum ergo – un atât de mare (jurământ)].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLURÁLE TÁNTUM adj. (despre un substantiv) folosit numai la plural, defectiv de singular. (< lat. plurale tantum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SINGULÁRE TÁNTUM adj. (despre un substantiv) care are numai formă de singular; defectiv de plural. (< lat. singulare tantum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TÁNTUM ÉRGO loc. s. 1. începutul unui imn liturgic creștin. 2. (fig.) spunere a unor lucruri în față, declarație dechisă. (< lat. tantum ergo, un atât de mare /jurământ/)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

singuláre tántum loc. adj., pl. singulária tántum (-ri-a)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PLURALIA TÁNTUM adj., s. (GRAM.) (înv.) plurativ. (Substantive ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plurále tántum loc. adj. (substantiv plurale tantum), pl. plúralia tántum (sil. -li-a) (substantive pluralia tantum)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

singulária tántum adj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink