TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

TANGÉNȚĂ ~e f. mat. 1) Stare a două figuri geometrice care au un singur punct de contact. 2) fig. Contact local și trecător. Punct de ~. /<fr. tangence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TANGÉNȚĂ s.f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ (Fig.) Atingere, legătură, contact. [< fr. tangence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TANGÉNȚĂ s. f. 1. poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ linie de ~ = linie de-a lungul căreia două suprafețe sunt tangente; punct de ~ = punct în care două linii sau suprafețe sunt tangente. 2. atingere, legătură, contact. ◊ (fig.) relație trecătoare. (< fr. tangence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tangénță s. f., g.-d. art. tangénței; pl. tangénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink