4 intrări
30 de definiții

Explicative DEX

TANGARA, tangarale, s. f. (Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec.

TANGARA, tangarale, s. f. (Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec.

tangara sf [At: MAT. FOLK. 513 / Pl: ~le / E: nct] (Înv) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul.

TANGARA, tangarale, s. f. (Învechit) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. Tangara cu tambura Să-i mai dreagă inima. PĂSCULESCU, L. P. 298.

TANGARA s. f. pasăre din regiunea tropicală a Americii de Sud, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt, conic și ascuțit la vârf și penajul viu colorat. (< fr. tangara)

TANGA, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

TANGA, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tanga1 vi [At: TUDORAN, O. 415 / Pzi: 3 ~nghea / E: fr tanguer] (D. nave, aeronave) A fi în tangaj.

țagăl sn vz țaigăr

țagăr sn vz țaigăr

țagără sf vz țaigăr

țagră2 sf vz țaigăr

țaig3 sn vz țaigăr

țaigăl sn vz țaigăr

țaigăr sn [At: CADE / V: țaig (Pl: țaiguri), ~ăl, țaighiș, țagăl, țagăr, țagără (Pl: țagăre, țăgări), țagră (Pl: țăgri), țangără sf, țegher / Pl: ~e, țaighere, ~uri / E: ger Zeiger] 1 (Reg) Arătător la ceasornic Si: limbă, (reg) manoș. 2 (Ban) Limba pendulului.

țaighiș sn vz țaigăr

țangără sf vz țaigăr

țegher sn vz țaigăr

TANGA vb. I. intr. (Despre nave, avioane) A avea o mișcare de balans în sens longitudinal; a avea tangaj. [Cf. fr. tanguer].

TANGA vb. intr. (despre nave, avioane) a avea tangaj. (< fr. tanguer)

A TANGA pers. 3 tanghea intranz. (despre nave, avioane) A balansa în sens longitudinal. /<fr. tanguer

Ortografice DOOM

tangara (înv.) s. f., art. tangaraua, g.-d. art. tangaralei; pl. tangarale

tangara (înv.) s. f., art. tangaraua, g.-d. art. tangaralei; pl. tangarale, art. tangaralele

tangara s. f., art. tangaraua, g.-d. art. tangaralei; pl. tangarale

tanga vb., ind. prez. 3 sg. tanghea

Etimologice

țagăr (-re), s. n. – (Banat) Arătător de ceas. Germ. Zeiger (Candrea).

Sinonime

ȚAGĂR s. v. arătător, limbă.

țagăr s. v. ARĂTĂTOR. LIMBĂ.

Arhaisme și regionalisme

țaigăr, țaigăre, s.n. (reg.) arătător la ceas, limbă; manoș.

țáigăr, țaigăre, s.n. (reg.) Arătător la ceasornic (în Maram. din dreapta Tisei). – Din germ. Zeiger „indicator, arătător (la ceas)” (MDA).

țaigăr, țaigăre, s.n. – (reg.) Arătător la ceasornic (Maram. din dreapta Tisei). – Din germ. Zeiger „indicator, arătător (la ceas)” (MDA).

țaigăr, -e, s.n. – Arătător la ceasornic. Termen atestat în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT) și în zona Banatului (Mihai 2007). – Din germ. Zeiger „indicator”.

Intrare: tangara (muz.)
tangara1 (--'-) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tangara
  • tangaraua
plural
  • tangarale
  • tangaralele
genitiv-dativ singular
  • tangarale
  • tangaralei
plural
  • tangarale
  • tangaralelor
vocativ singular
plural
Intrare: tangara (zool.)
tangara2 (-'--) substantiv feminin
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tangara
  • tangara
plural
  • tangare
  • tangarele
genitiv-dativ singular
  • tangare
  • tangarei
plural
  • tangare
  • tangarelor
vocativ singular
plural
Intrare: tanga (vb.)
verb (V205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tanga
  • tangare
  • tangat
  • tangatu‑
  • tangând
  • tangându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • tanghea
(să)
  • tangheze
  • tanga
  • tangă
  • tangase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • tanghea
(să)
  • tangheze
  • tangau
  • tanga
  • tangaseră
Intrare: țaigăr
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaigăr
  • țaigărul
plural
  • țaigăre
  • țaigărele
genitiv-dativ singular
  • țaigăr
  • țaigărului
plural
  • țaigăre
  • țaigărelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaig
  • țaigul
plural
  • țaiguri
  • țaigurile
genitiv-dativ singular
  • țaig
  • țaigului
plural
  • țaiguri
  • țaigurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țagră
  • țagra
plural
  • țagre
  • țagrele
genitiv-dativ singular
  • țagre
  • țagrei
plural
  • țagre
  • țagrelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țagăl
  • țagălul
plural
  • țagăle
  • țagălele
genitiv-dativ singular
  • țagăl
  • țagălului
plural
  • țagăle
  • țagălelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țagăr
  • țagărul
  • țagăru‑
plural
  • țagăre
  • țagărele
genitiv-dativ singular
  • țagăr
  • țagărului
plural
  • țagăre
  • țagărelor
vocativ singular
plural
țagără substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țagără
  • țagăra
plural
  • țagăre
  • țagărele
genitiv-dativ singular
  • țagăre
  • țagărei
plural
  • țagăre
  • țagărelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaigăl
  • țaigălul
plural
  • țaigăle
  • țaigălele
genitiv-dativ singular
  • țaigăl
  • țaigălului
plural
  • țaigăle
  • țaigălelor
vocativ singular
plural
țaighiș substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaighiș
  • țaighișul
plural
  • țaighișe
  • țaighișele
genitiv-dativ singular
  • țaighiș
  • țaighișului
plural
  • țaighișe
  • țaighișelor
vocativ singular
plural
țangără substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țangără
  • țangăra
plural
  • țangăre
  • țangărele
genitiv-dativ singular
  • țangăre
  • țangărei
plural
  • țangăre
  • țangărelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țegher
  • țegherul
plural
  • țeghere
  • țegherele
genitiv-dativ singular
  • țegher
  • țegherului
plural
  • țeghere
  • țegherelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tangara, tangaralesubstantiv feminin

  • 1. învechit Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tangara cu tambura Să-i mai dreagă inima. PĂSCULESCU, L. P. 298. DLRLC
etimologie:

tangara, tangaresubstantiv feminin

  • 1. Pasăre din regiunea tropicală a Americii de Sud, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt, conic și ascuțit la vârf și penajul viu colorat. MDN '00
etimologie:

tangaverb

  • 1. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

țaigăr, țaigăresubstantiv neutru

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.