6 definiții pentru tanda-manda

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tanda-manda [At: HEM 2389 / V: (reg) ~dea-~dea / E: Tanda] (Reg) 1 sfi Învălmășeală. 2 av Identic.

tanda-manda adv. tot una: vorba ceea nu-i tanda și i... manda CR. [Probabil onomatopee (cf. sinonimul sârbesc TANDARA-MANDARA)].

tandea-mandea av vz tanda-manda

tándea-mándea m., gen. al luĭ (cp. cu Tindală și sîrb. tandara-mandara, claĭe peste grămadă). Personagiĭ imaginare în vorba familiară, precum: cum e Tandea, așa și Mandea (cum e unu [de prost, de vinovat], așa e și cel-lalt), Tandea la Mandea și Mandea la Tandea (se zice cînd doĭ îșĭ fac vizită prea des). Asta e Tandea-Mandea, e acelașĭ lucru, e tot aceĭa, tot una.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tanda-manda, adv. – Confuz, dezordonat. Sb. tandara-mandara „confuzie” (Cihac, II, 401).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tanda-manda adv. (pop.) tot una.

Intrare: tanda-manda
tanda-manda adverb
adverb (I8)
  • tanda-manda
tandea-mandea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.