9 intrări
- tanc
- tânc
- țanc
- țanc (distanță, hotar)
- țanc (loc.adv. băț)
- țanc (stâncă)
- țanc / țanc-țanc (interj.)
- țânc
- țâncul-pământului
84 de definiții
din care- explicative DEX (50)
- ortografice DOOM (16)
- etimologice (2)
- argou (2)
- sinonime (6)
- regionalisme (8)
Explicative DEX
TANC, tancuri, s. n. 1. Mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate. ◊ Tanc amfibiu = tanc care se poate deplasa și pe apă. 2. Rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 3. (Fot.) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.
tanc1 sn [At: C. PETRESCU, Î. II, 117 / Pl: ~uri / E: fr tank, ger Tank, eg tank] 1 Autovehicul de luptă blindat, cu roțile montate pe șenile, înzestrat cu tunuri, mitraliere etc., care poate străbate terenuri accidentate. 2 (Îs) ~ amfibiu Tanc1 (1) care se poate deplasa și pe apă. 3 Rezervor făcut din tablă1 sau din oțel pentru depozitarea sau transportarea lichidelor. 4 (Pex) Vehicul înzestrat cu tanc (3). 5 (Îs) ~ petrolier Navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. 6 Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 7 (Fot) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TANC, tancuri, s. n. 1. Mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate. 2. Rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 3. (Fot.) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
TANC, tancuri, s. n. 1. Autovehicul blindat, înarmat cu tunuri, mitraliere etc., care poate străbate regiuni accidentate, fără drumuri. Prefectul dorește să vadă cu ochii săi tancul pe care l-a montat meșterul Rafailă. SADOVEANU, P. M. 212. Se ridică și el, pătrat, mișcîndu-se ca un tanc printre ceilalți. C. PETRESCU, Î. II 117. 2. Rezervor pentru lichide, făcut de obicei din tablă de oțel; vehicul (vagon, remorcher, camion) înzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic cu capacitate de o tonă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TANC s.n. 1. Car de luptă blindat și înarmat puternic (cu mitraliere, tunuri etc.), avînd roțile montate pe șenile. 2. Rezervor din tablă de oțel pentru diferite lichide. ♦ Vagonet metalic de o tonă. ♦ Tanc petrolier = navă comercială destinată transportului produselor petroliere. [< engl., fr. tank, germ. Tank].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TANC s. n. 1. autovehicul de luptă blindat și înarmat puternic, cu roțile pe șenile. 2. rezervor, din tablă de oțel, etanș, pentru diferite lichide. 3. vagonet metalic de o tonă. 4. cutie de plastic specială în care se developează filme fotografice; doză2 (3). (< fr., engl. tank, germ. Tank)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TANC ~uri n. 1) Mașină blindată pe șenile, prevăzută cu un tun și capabilă să străbată terenuri accidentate și să treacă peste diferite obstacole. 2) tehn. Rezervor pentru păstrarea sau transportarea diferitelor lichide. ◊ ~ petrolier navă pentru transportarea petrolului. 3) Vagonet metalic (cu capacitatea de o tonă) folosit în mine. /<fr. tank, germ. Tank
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*tanc n., pl. urĭ (după numele ingineruluĭ Englez Tom Tanc Burral, care a inventat un mecanizm pin care mașinile agricole înving accidentele terenuluĭ arat. Gîndindu-se la aceste mașinĭ, lucrătoriĭ din Tethford, în comitatu Norfolk [Anglia], aŭ dat numele de tanc automobiluluĭ chĭurasat pe care l-a inventat căpitanu de artilerie Bentley, tot Englez [† 1939] pe cînd călătorea pin regiunile sălbatice ale Africiĭ). Mare și greoaĭe saca de dus petrol saŭ și apă. Mar. Rezervoriŭ de apă într’o corabie. Șlep de dus petrol. Arm. Automobil chĭurasat care trece ușor peste hopurĭ, numit și car de luptă (saŭ de asalt).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚANC2, (2) țancuri, s. n. 1. (În loc. adv.) La țanc = la timp, la momentul potrivit. 2. (Reg.) Bețișor cu mai multe crestături, cu care se măsoară laptele la stână sau țuica în cazan. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚANC3, țancuri, s. n. (Reg.) Vârf ascuțit și înalt de stâncă. – Din germ. Zinken (dial. Zanken).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚANC3, țancuri, s. n. (Reg.) Vârf ascuțit și înalt de stâncă. – Din germ. Zinken (dial. Zanken).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ȚANC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic. – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚANC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ȚÂNC, țânci, s. m. (Fam.; uneori depr.) Copilaș, băiețaș. [Var.: (reg.) ținc s. m.] – Din magh. cenk.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚÂNC, țânci, s. m. (Fam.; uneori depr.) Copilaș, băiețaș. [Var.: (reg.) ținc s. m.] – Din magh. cenk.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
ȚINC2 s. m. v. țânc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚINC2 s. m. v. țânc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
tânc sns [At: CIAUȘANU, V. 202 / E: ns cf tângă, tângui] (Reg) 1 (Îe) A se da de ~ul morții A regreta. 2 (Îae) A se frământa (20). 3 (Îae) A fi în agonie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țanc2 sn [At: VALIAN, V. / V: (reg) țenchi, țeanc sn, ~ă sf / Pl: ~uri / E: nct] 1 Băț cu care se măsoară, însemnându-se cu câte o crestătură, cantitatea laptelui muls de la oi cu ocazia alcătuirii stânii, uneori cantitatea vinului, a țuicii etc. dintr-un vas Si: (reg) țăncușă (2). 2 (Fam; îlav) La (sau, rar, pe) ~ La momentul potrivit. 3 (Fam; îlav) Pe (sau în) ~ Exact. 4 (îrg; îe) A lua ~ (sau ~ul) (la un vas), a da ~ul sau a da ~ (la un vas) A măsura cu țancul (1) cantitatea de lichid dintr-un vas. 5 (Reg; îe) A vorbi cu ~ A vorbi prin semne. 6 (Îae) A vorbi fără șir. 7 (Înv) Semn făcut pe un vas în locul până unde ajunge lichidul conținut Si: (reg) țăncușă (4). 8 (Reg) Bețișor cu ajutorul căruia, când se țese o velință, se măsoară lățimea unei vergi. 9 (Reg; pex) Unitate de măsură. 10 (Reg; pex) Obiect folosit ca instrument de măsurat. 11 (Reg) Semn distinctiv constând dintr-o bucată de lemn sau de material textil care se pune pe pănura dată la piuă, pe sculurile date la vopsit. 12 (Reg) Crestătură, de o anumită formă, făcută la urechea oii ca semn de recunoaștere Si: (reg) țăncușă (19). 13 (Reg; la unele jocuri de copii) Loc însemnat la care trebuie să ajungă cei care se întrec la un joc (de obicei, cu mingea). 14 (Șîcs în ~) Țintar (1). 15-16 (Reg; lpl) Bețișoare cu crestături sau bilețele numerotate cu care se trage la sorți Si: (reg) țăncușă (5-6). 17 (Reg; îe) A da ~ la pepene A tăia și a scoate o bucată dintr-un pepene pentru a gusta dacă e bun. 18 (Reg) Fâșie îngustă de pământ, de holdă etc. 19 (Reg) Ciob (1). 20 Instrument de care se servesc dogarii la asamblatul doagelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țanc3 sn [At: VLAHUȚĂ, R. P. 124 / V: (reg) țenchi / Pl: ~uri / E: ger dal Zanken (ger Zinken)] 1 (Reg) Vârf ascuțit și înalt de stâncă. 2 (Reg; pan) Vârf de deal Si: culme. 3 (Mol) Perete înalt și drept de stâncă. 4 (Mol) Mal abrupt. 5 (Mol) Loc pietros. 6 (Olt) Ridicătură mică de pământ.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țanc1 i [At: ȘEZ. IV, 84 / E: fo] Cuvânt care redă un zgomot ascuțit, produs prin lovirea unui obiect din metal sau (mai rar) din lemn.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țancă2 sf vz țanc2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țânc2 sm [At: PSALT. 109 / V: (reg) ținc, țing / Pl: ~nci / E: ns cf mg cenk] 1 (Îrg) Pui de animal sălbatic. 2 (Îrg) Pui de câine. 3 (Zlg; reg) Popândău (Citellus citellus). 4 (Zlg; reg; șîc ~ul-pământului) Orbete (Spalax microphthalmus). 5 (Zlg; reg; îc) ~ul-pământului, ~ de pământ Cârtiță (Talpa europaea). 6 (Zlg; reg; îc) ~ul-pământului Rozător de culoare cenușie-gălbuie, cu corpul subțire și coada scurtă Si: șuiță (Spermophilus citellus). 7 (Zlg; reg; îac) Hârciog (Cricetus cricetus). 8 (Zlg; reg; îac) Marmotă (Arctomys marmotta). 9 (Zlg; reg; îac) Jder (Martes martes). 10 (Zlg; reg; îac) Șoarece (Mus musculus). 11 (Zlg; reg; îac) Șoarece alb. 12 (Reg; îac) Animal fantastic imaginat ca un câine, care trăiește sub pământ și care face rău morților Si: cățelul-pământului. 13 (Reg; îe) A asculta ~ul-pământului A sta culcat cu urechea la pământ. 14 (Reg; îae) A dormi adânc. 15 (Reg; îae) A fi mort. 16 (Reg; îe) A umbla când doarme ~ul-pământului A umbla în toiul nopții. 17 (Îrg) Câine de talie mică Si: cotei2 (1). 18-19 (Fam; șdp) Copil (mic). 20 (Fam; pex) Fiu. 21 (Fam) Epitet pentru un om mic de statură. 22 (Fam; dep) Tânăr fără experiență Si: țângău (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țeanc sn vz țanc2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țenchi6 sn vz țanc3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țenchi5 sn vz țanc2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ținc2 sm vz țânc2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țing2 sm vz țânc2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚANC!3 interj. = ȚAC! ~! se auzi deodată o lovitură de fier în fier (DEM.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ȚANC1 sbst. 1 Măsură, distanță, hotar: Dumnezeu a desfășurat de pe un ghem ața cît era ~ul cerului (PAMF.) ¶ 2 Băn. Trans. 🐑 Bățul cu crestături cu care ciobanii măsoară laptele ¶ 3 Olten. Bețișor cu mai multe crestături care se întrebuințează la cazan spre a măsura țuica ¶ 4 F La ~, la momentul potrivit, exact cînd (sau cum) trebue: ai sosit la ~, vrea să i se potrivească toate la ~ (SLV.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ȚANC2 (pl. -curi) sn. 🌐 Muchie pietroasă și înaltă, stîncă: și-au luat fie-care cîte o stîncă din ~ul muntelui, cum am lua noi o pietricică (VLAH.); căprioara... sare în picioare si pornește spre ~urile de stîncă (GRL.) [comp. germ. Zinke, dial. Zanken].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
†ȚENCHIU1 (pl. -chiuri) sn. = ȚANC11: așa au nemerit ~l său Ion-Vodă, după ce au domnit trei ani (GR.-UR.); nu se punea ~ sau hotar supărărilor, grelelor și nevoilor ce veneau asupra țării (LET.); nice cum ~l vieții tale un an sau zece sau o sută să pui nu este (CANT.); umblă din ~ în ~, din loc în loc, și nu găsește ce să mănînce (RV.-CRG.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
❍ȚENCHIU2 (pl. -chiuri) sn. Olten. Dîlmă, ridicătură mică de pămînt în drum (PȘC.) [comp. ȚANC2].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
❍ȚINC1, ȚÎNC sm. Mold. 1 🐒 ‡Puiul unei fiare sălbatice; cățel: țincii leului (CANT.) ¶ 2 🐒 ~UL-PĂMÎNTULUI = CĂȚELUL-PĂMÎNTULUI ¶ 8 F iron. Copilaș, băiețaș; piciu: vezi dumneata țincul cum te-a cunoscut, zise conu Alecu (D.-ZAMF.); pe cățeaua asta voiu s’o taiu în patru bucăți împreună cu țincul ei (NEGR.); un țînc... scobora niște capre de vale (VLAH.) [ung. cenk].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
❍ȚÎNC... 👉 ȚINC...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ȚANC2, (2) țancuri, s. n. 1. (În loc. adv.) La țanc = la timp, la momentul potrivit. 2. (Reg.) Bețisor cu mai multe crestături, cu care se măsoară laptele la stână sau țuica în cazan. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ȚANC3, țancuri, s. n. Vîrf ascuțit și înalt de stîncă. Soarele bătea de cătră amiază, de pe țancul Măgurei. SADOVEANU, B. 20. Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țancurile de stîncă din zare. GÎRLEANU, L. 25. Un grind înalt, țuguiat, stă drept înaintea noastră, din spatele lui se ridică două țancuri golașe, vinete, ascuțite. VLAHUȚĂ, O. AL. I 170.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚANC2 s. n. 1. (În loc. adv.) La țanc = la timp, la momentul potrivit, exact cînd (sau cum) trebuie, potrivit. Vrea să i se potrivească toate la țanc. SLAVICI, la CADE. Se vede că era un făcut ca Sgîmboiu să sosească tot la țanc, cînd era îndrăgostiților lumea mai dragă. POPESCU, B. III 143. 2. (Regional) Bețișor cu mai multe crestături, cu care ciobanii măsoară laptele sau cu care se măsoară țuica în cazan.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚANC1 interj. (De obicei repetat) Onomatopee care redă un zgomot ascuțit, metalic. Vîj, vîj prin păiuș, Țanc, țanc prin copaci (Coasa). ȘEZ. IV 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎNC, țînci, s. m. 1. (Învechit și popular) Puiul anumitor animale (mai ales puiul de cîine, v. cățel). ◊ Compus: țîncul-pămîntului = cățelul-pămîntului, v. cățel (3). 2. (Uneori cu sens depreciativ) Copil (mai ales băiat) mic; plod. La noi se uită curios, mușcînd dintr-un măr, un țînc numai de-o șchioapă. SADOVEANU, O. VII 200. Pe-o mîrțoagă, dintr-o gură de dăsagă Atîrnată de oblînc, Fără scîncet, cu sfială Iese negru la iveală, Numai cît o portocală, Un căpșor mirat de țînc. TOPÎRCEANU, P. O. 37. Un țînc de vreo șapte ani, un țăran în miniatură, scobora niște capre devale. VLAHUȚĂ, O. AL. II 48. ◊ (Urmat de determinări arătînd ființa la care se referă) Da’ frați mai ai? – Am. Iaca, țîncul ista de soră. SADOVEANU, O. VII 218.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
navă-tanc s. f. (mar.) Navă recipient ◊ „Această navă-tanc transportă ulei alimentar [...]” Expres 1925 V 92 p. 16 (din navă + tanc)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tanc petrolier s. n. Vas care transportă petrol ◊ „Tanc petrolier – spărgător de gheață. Ingineri norvegieni au elaborat proiectul unui spărgător de gheață destinat transportării petrolului extras din zăcămintele arctice.” Sc. 4 VI 76 p. 8 //din tanc + petrolier//
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ȚANC2 ~uri n. pop. Bețișor gradat cu care se măsoară laptele muls la o stână. ◊ La ~ exact când trebuie; la momentul potrivit. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚANC3 ~uri n. reg. Vârf ascuțit al unei stânci. /<germ. Zinken
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚANC1 interj. (se folosește pentru a reda un zgomot metalic ascuțit). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÂNC ~ci m. 1) fam. Pui de câine; cățel. 2) depr. Copil de vârstă mică. /cf. ung. cenk
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tank n. camion-automobil garnisit cu mitralieze, întrebuințat pentru întâia oară în cursul războiului mondial (1916-1919).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țanc n. Mold. stâncă: țancurile Toancelor. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țanc n. 1. băț crestat de măsurat țuica în bute: a lua țanc la o bute; 2. fig. moment deciziv, pont: a veni la țanc. ║ adv. întocmai. [Vechiu-rom. țanchiu, țintă, țel («a ajunge la țanchiu», Cantemir): V. țăncușă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) țanc n., pl. urĭ (mgerm. zanke, ngerm. zinke, colț, pisc). Stîncă ascuțită (pe care cresc brazĭ piticĭ): țancurĭ ascuțite ĭes [pop. ĭese] din adîncurile pădurilor (Vlah. Rom. Pit. 150), se arătaŭ pe țancurĭ goale făpturĭ de pe tarîmurile de dedesupt (Sadov. Univ. 24 Apr. 1913, 1, 7). Băț crestat de măsurat lichidele’ntr’un vas (maĭ ales laptele). Semn la care trebuĭe să ajungă orĭ să se oprească ceĭ ce se întrec la un joc: a ajunge, a lovi la țanc. La țanc, exact, potrivit, la timp. Mold. Vechĭ (țenchĭ, pl. urĭ). Hotar, limită: țenchĭu vĭețiĭ. Din țenchĭ în țenchĭ, din loc în loc. V. cheanț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) țanc interj. Țac. V. zang.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țenchĭ, V. țanc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ținc, V. țînc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țînc și (lit.) ținc m. (ung. cenk, cățel, băĭetan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauțĭ cu țincu pin mulțimea asta? Țîncu (saŭ cățelu) pămîntuluĭ, V. cățel. – Și fem. țîncă, pl. e, cățeluță. V. ghitan și copleș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
tanc s. n., pl. tancuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tanc s. n., pl. tancuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tanc s. n., pl. tancuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țanc2 (reg.) s. n., pl. țancuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țanc3/țanc-țanc interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+țanc1 (la ~) loc. adj., loc. adv. (sosire ~, a sosi ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țânc (fam.) s. m., pl. țânci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țâncul-pământului (orbete) s. m. art.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țanc2 (reg.) s. n., pl. țancuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țanc1/țanc-țanc interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țânc (fam.) s. m., pl. țânci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!țâncul-pământului (orbete) s. m. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țanc/țanc-țanc interj.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țanc/țanc-țanc interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țanc (vârf de stâncă, bețișor) s. n., pl. țancuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țânc s. m., pl. țânci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țâncul-pământului (zool.) s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
tanc (tancuri), s. n. – 1. Rezervor. – 2. Car de luptă. Fr. (engl.) tank. – Der. tanchist, s. m. (militar într-o unitate de tancuri).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țanc (-curi), s. n. – 1. Pisc, culme. – 2. Punct, moment exact. – 3. Țintă, obiectiv. – 4. Miră, cătare. – 5. Gradație pentru a măsura butoaie. – 6. Măsurare, cotit, cotărit. – Var. înv. țenchi. De la țanc, var. lui țac, cf. celelalte der. de la această rădăcină expresivă. Pentru prezența infixului nazal, cf. bo(n)t, cio(n)c, ciu(n)t. Legătura cu sl. znakŭ „semn” (Cihac, II, 429) este improbabilă; nici cea presupusă cu germ. Zinke, Zacke (Tiktin; Candrea) sau mag. czenk (Lacea, Dacor., III, 744) nu este mai puțin improbabilă. Der. țencușe (var. țăncușe, țincușe), s. f. (vîrf, ascuțiș, colț; bucată de răboj pentru control; un anumit joc de copii cu pietricele sau cu boabe de porumb), cu suf. dim.; țanțoș, adj. (mîndru, fălos, încrezut), probabil în loc de *țancoș, cf. sp. encumbrarse (după Cihac, II, 534, din mag. dacos; după Scriban, din mag. cincos „perfid”); țănțoșa, vb. refl. (a se mîndri, a se făli).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
a sosi la țanc expr. a veni la momentul potrivit.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
la țanc expr. la timp, la momentul potrivit / oportun.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
TANC s. (MIL.) (rar) car de asalt.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TANC s. (MIL.) (rar) car de asalt.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÂNC s. v. puști.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÂNCUL-PĂMÂNTULUI s. v. orbete.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÎNC s. pici, prichindel, puști, (reg.) pricolici, (fam.) zgîmboi, (fig.) năpîrstoc. (Un ~ de vreo 5 ani.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țîncul-pămîntului s. v. ORBETE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
ȚINC s.m. v. țînc.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚÎNC s.m. (Mold.) Pui de animal. Țîncilor de leu. DOSOFTEI, PSALTIRE (1680), apud TEW. Țîncii leului rănind. CANTEMIR, DIVANUL, apud TDRG; cf. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Variante: ținc (CANTEMIR, DIVANUL, apud TDRG). Etimologie: magh. cenk. Vezi și țincșor, țîncă. Cf. c ă ț e l.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țânc, țânci, s.m. (pop. și fam.) 1. copilaș, băiețaș. 2. pui de animal (sălbatic sau de câine). 3. popândău. 4. orbete.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țanc¹, țancuri, s.n. (reg.) Pisc, culme, vârf ascuțit de stâncă, deal stâncos, coastă prăpăstioasă. – Din germ. Zinken (dial. Zanken) „colț, pisc, vârf; dinte” (Tiktin, Candrea, după DER).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
țanc², s.n. (loc. adv.) La țanc = la timp, la momentul potrivit. – Et. nec. (MDA); probabil din forma onomatopeică țanc „care redă un zgomot ascuțit” și care poate marca începutul sau sfârșitul unei acțiuni.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
țânc, țânci, s.m. (fam.) 1. Copil mic, prunc. 2. Cățeluș. ■ (onom.)Țînc, Ținc, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. cenk „cățel” (DEX, Scriban).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
țanc1, țancuri, s.n. – (reg.) Pisc, culme, vârf ascuțit de stâncă, deal stâncos, coastă prăpăstioasă. – Din germ. Zinken (dial. Zanken) „colț, pisc, vârf; dinte” (Tiktin, Candrea, cf. DER; Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țanc2, s.n. – (loc. adv.) La țanc = la timp, la momentul potrivit. – Et. nec. (DEX, MDA); probabil din forma onomatopeică țanc „care redă un zgomot ascuțit” și care poate marca începutul sau sfârșitul unei acțiuni.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tanc, tancurisubstantiv neutru
- 1. Mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Prefectul dorește să vadă cu ochii săi tancul pe care l-a montat meșterul Rafailă. SADOVEANU, P. M. 212. DLRLC
- Se ridică și el, pătrat, mișcîndu-se ca un tanc printre ceilalți. C. PETRESCU, Î. II 117. DLRLC
- 1.1. Tanc amfibiu = tanc care se poate deplasa și pe apă. DEX '09
-
- 2. Rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2.1. Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2.2. Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
- 3. Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- tank DEX '09 DEX '98 DN
- Tank DEX '09 DEX '98 DN
țanc, țancurisubstantiv neutru
- 1. Bețișor cu mai multe crestături, cu care se măsoară laptele la stână sau țuica în cazan. DEX '09 DLRLC
- La țanc = la timp, la momentul potrivit. DEX '09 DLRLC
- Vrea să i se potrivească toate la țanc. SLAVICI, la CADE. DLRLC
- Se vede că era un făcut ca Sgîmboiu să sosească tot la țanc, cînd era îndrăgostiților lumea mai dragă. POPESCU, B. III 143. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09
țanc, țancurisubstantiv neutru
- 1. Vârf ascuțit și înalt de stâncă. DEX '09 DLRLC
- Soarele bătea de cătră amiază, de pe țancul Măgurei. SADOVEANU, B. 20. DLRLC
- Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țancurile de stîncă din zare. GÎRLEANU, L. 25. DLRLC
- Un grind înalt, țuguiat, stă drept înaintea noastră, din spatele lui se ridică două țancuri golașe, vinete, ascuțite. VLAHUȚĂ, O. A. II 170. DLRLC
-
etimologie:
- Zinken (dialectal Zanken). DEX '09
țanc / țanc-țancinterjecție
- 1. Cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vîj, vîj prin păiuș, Țanc, țanc prin copaci (Coasa). ȘEZ. IV 84. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
țânc, țâncisubstantiv masculin
-
- La noi se uită curios, mușcînd dintr-un măr, un țînc numai de-o șchioapă. SADOVEANU, O. VII 200. DLRLC
- Pe-o mîrțoagă, dintr-o gură de dăsagă Atîrnată de oblînc, Fără scîncet, cu sfială Iese negru la iveală, Numai cît o portocală, Un căpșor mirat de țînc. TOPÎRCEANU, P. O. 37. DLRLC
- Un țînc de vreo șapte ani, un țăran în miniatură, scobora niște capre devale. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. DLRLC
- Da frați mai ai? – Am. Iaca, țîncul ista de soră. SADOVEANU, O. VII 218. DLRLC
-
- 2. Puiul anumitor animale (mai ales puiul de câine). DLRLC
etimologie:
- cenk DEX '98 DEX '09
țâncul-pământuluisubstantiv masculin articulat
- 1. Cățelul-pământului, orbete. DLRLC Sinonimesinonime: cățelul-pământului orbete