támje (-e), s. f. – Problemă, afacere. Sb. tamaža „glumă” (Vasiliu, GS, VII, 127; Candrea; Scriban). – Der. tămășag, s. n. (Mold., glumă, banc), poate prin contaminare cu rămășag; tămășalnic, adj. (Mold., glumeț, șăgalnic).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TÁMJĂ, tamje, s. f. (Reg.) Întâmplare, fapt, poveste (de necrezut); pricină, afacere.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

TÁMJĂ s. v. afacere, chestiune, interese, problemă, treabă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink