TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

talián s.n. (reg.) 1. loc îngrădit de ape (râu, mare) pentru pescuit. 2. năvod mare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

talián (-ne), s. n. – Năvod. Tc. talian (Scriban), cf. ngr. ταλίανι, rus. talijan (Candrea).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

talián s. n. (sil. -li-an), pl. taliáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

talián, -ă (= italian) s. m. și f., adj., pl. talieni, -e
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

talián (năvod) s. n., pl. taliane
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

*italián, -că s., pl. ienĭ, ience. Locuitor din Italia. Adj. -ian, -iană, pl. ienĭ, iene (rar iane): limba italiană. – Pop. Talian (sîrb. Talijan, turc. Talian, alb. Talĭan, ung. Talián d. ven. Taliano, sic. Talianu). – În cronicĭ și Ital (ngr. Italós). V. broscar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink