talant, talanți s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. În Biblie talantul nu este monedă, ci denumire a valorilor monetare mari, fiind echivalent cu 49.077 kg aur sau 43.620 kg argint. – Din sl. talanŭtŭ.