talaniță¹ sf [At: BL V, 174 / Pl: ~țe / E: talan¹ + -iță] (Reg) 1 Iapă bătrână Si: mârțoagă. 2 (Dep) Femeie bătrână.

talaniță² sf vz tălaniță

talaníță f., pl. e (cp. cu talan. La Cdr. „cp. cu rut. talánnica, femeĭe fericită”). Rar azĭ. Fleoarță. – La Cant. tălániță, în Serbia talaĭmíță. V. țolină, tîrfă, teleleĭcă.

TĂLANIȚĂ, tălanițe, s. f. (Înv.) Femeie de moravuri ușoare. – Et. nec.

talainiță sf vz tălaniță

tălaichiță sf vz tălaniță

tălainiță sf vz tălaniță

tălaniță sf, a [At: BIBLIA (1688), 182²/23, 131 / V: (înv) talain~, tal~, ~aichiță, ~ain~, ~lăn~, tolăn~, toln~ sf / Pl: ~țe / E: nct] (Înv) 1-2 (Femeie) de moravuri ușoare Si: curtezană.

tălăniță sf vz tălaniță

tolăniță sf vz tălaniță

tolniță sf vz tălaniță

TĂLANIȚĂ, tălanițe, s. f. (Înv.) Femeie de moravuri ușoare. – Et. nec.

TĂLANIȚĂ, tălanițe, s. f. (Învechit) Femeie de moravuri ușoare. Așa este, dar noi vrem lucru bun, iar nu tălanițe din Scaune. FILIMON, C. 173.

tălaniță f. prostituată de ultimul rang: o tălaniță de cârciumă FIL. [Origină necunoscută].

tălaníță, V. talaniță.

tălaniță (înv.) s. f., g.-d. art. tălaniței; pl. tălanițe

tălaniță (înv.) s. f., g.-d. art. tălaniței; pl. tălanițe

tălaniță s. f., g.-d. art. tălaniței; pl. tălanițe

talaniță (-țe), s. f. – Tîrfă, prostituată. – Var. înv. tălaniță, talaimiță. Origine incertă. Probabil ar trebui pornit de la gr. sau ngr. θαλαμος „alcov” cf. θαλαμηπόλος „cameristă”, cu suf. -iță sau prin transpoziția suf. gr. -ίσσα. Rut. talánnica, propus ca etimon de Tiktin și Candrea, trebuie să provină din rom.; legătura cu talan (Scriban) este dubioasă. Sec. XVII, înv.

TALANIȚĂ s. v. gloabă, mârțoagă.

talaniță s. v. GLOABĂ. MÎRȚOAGĂ.

TĂLANIȚĂ s. v. cocotă, curtezană, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

tălaniță s. v. COCOTĂ. CURTEZANĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.