taino s., adj. (cuv. amerind.) ◊ „Sunt 450 de piese excepționale, vestigii ale culturii taino care a înflorit între anii 600 și 1492 pe teritoriul de astăzi al Republicii Dominicane. E cultura populației băștinașe a acestor meleaguri, populație pe care Cristofor Columb a găsit-o când a debarcat pe respectiva insulă a Antilelor Mari [...] și care l-a primit pe corăbierul spaniol cu ospitalitate și bunăvoință (într-o traducere aproximativă taino înseamnă de altfel «om bun»).” R.l. 26 VII 77 p. 6 (cf. engl. taino; LI 120)