tainat sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 284 / Pl: ~uri / E: tc tâyinat (pll tayin)] (Înv) 1 Provizie de alimente. 2 Mâncare.

taín n., pl. urĭ (turc. taĭin, d. ar. ta’yyin, [pl. -nat], specificare, porțiune; ngr. taini). Vechĭ. Porțiune zilnică (ĭenicerilor, ostașilor pămîntenĭ, subalternilor din partea domnuluĭ, a boĭerilor). Azĭ. Porțiune anumită (pe lîngă altele): tain de pîne, de carne, tainu unuĭ cal. Banĭ de pîne saŭ alte avantaje unuĭ servitor pe lîngă leafă (în casele în care nu se dă pîne). – Și tainát (ar. ta’yynat, pl. d. ta’yyin), pl. urĭ (Rev. ist. 1918, 17).

tainat s.n. (înv.) provizie, hrană, mâncare.