TAÍN, tainuri, s. n. 1. Porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domnitor sau boieri; p. gener. rație de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară. ♦ Provizie. 2. Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. 3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. – Din tc. tayin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TAÍN ~uri n. 1) Porție de nutreț ce se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp; mertic. 2) Rație alimentară dată cuiva pentru un anumit timp în schimbul unor servicii prestate. 3) Parte care revine cuiva la împărțirea sau distribuirea unui bun comun. /<turc. tayin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TAÍN s. v. aliment, cotă-parte, cotitate, hrană, mâncare, porție, rație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

taín (-nuri), s. n. – Rație, porție. – Mr. tăine, megl. tain. Tc. (arab.) tayan (Șeineanu, II, 345; Roesler 603; Lokotsch 1994), cf. ngr. ταïνι, bg., sb. tain. – Der. taingiu, s. m. (furier), înv., din tc. tayinci.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

taín s. n., pl. taínuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink