taifá, taifále, s.f. (înv.) alai, echipaj, taraf; ceată.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

taifá (-ále), s. f. – Alai, șir de oameni, grup de însoțitori. Mr., megl. taifă. Tc. (arab.) tayfe (Șeineanu, II, 344), cf. bg., alb. taifa, ngr. ταïφᾶς. Este dubletul lui taifas, s. n. (taclale, bîrfă, conversație), din ngr. (Gáldi 258), der. tăifăsui, vb. (a sporovăi, a pălăvrăgi).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink