tahmis sn [At: (a. 1776) ap. N. A. BOGDAN, C. M. 65 / Pl: ~uri / E: tc tahmis] (Înv) 1 Operația de prăjire și de pisare a cafelei. 2 Loc unde se prăjea și se pisa cafeaua.

tahmís n., pl. urĭ (turc. tahmis). Doc. Prăjirea și rîșnirea cafeleĭ. Locu unde se face asta.

tahmis s.n. (înv.) prăjirea și pisarea cafelei.