TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine, posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TACITÚRN ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care vorbește puțin; care este închis în sine; tăcut. /<fr. taciturne
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TACITÚRN, -Ă adj. (Liv.) Cu o fire tăcută, tăcut din fire. [Cf. fr. taciturne, it. taciturno, lat. taciturnus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TACITÚRN, -Ă adj. care vorbește puțin, tăcut din fire. (< fr. taciturne, lat. taciturnus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TACITÚRN adj. v. ursuz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Taciturn ≠ comunicativ, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. sg. tacitúrnă, pl. tacitúrne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink