2 intrări
15 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TACIT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.
TACIT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
tacit, ~ă [At: HELIADE, O. I, 318 / Pl: ~iți, ~e / E: fr tacite] 1-2 a, av (D. un acord, o convenție, o înțelegere etc.) (Care este) neexprimat formal, dar subînțeles și admis ca atare Si: (rar) tăcut2 (8). 3 a (Îvr) Nerostit cu voce tare. 4-5 a, av (Care este) executat în tăcere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TACIT, -Ă, taciți, -te, adj. (Despre un acord, o convenție) Care nu este exprimat formal, ci este subînțeles și admis ca atare. N-a tras nimeni. A fost un armistițiu tacit. C. PETRESCU, Î. II 15. De obicei nu erau poftiți cavaleri. Totuși gazda avea îngăduința tacită de a chema pe tînărul care-i făcea curte. REBREANU, I 95.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TACIT, -Ă adj. Care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute, în tăcere. [Cf. fr. tacite, lat. tacitus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TACIT, -Ă adj. (despre o înțelegere) care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute; subînțeles. (< fr. tacite, lat. tacitus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TACIT ~tă (~ți, ~te) Care se subînțelege și se admite ca atare, fără a fi exprimat în cuvinte. Aprobare ~tă. /<fr. tacite
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tacit m. împărat roman, domni șase luni și fu asasinat de soldați (275).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tacit m. celebru istoric roman, remarcabil prin gravitatea, energia și conciziunea stilului său: Anale, Datinile Germanilor (55-135).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tacit a. care nu e formal exprimat, dar e subînțeles sau se poate subînțelege: consimțire tacită.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*tácit, -ă adj. (lat. tácitus, tăcut). Nu exprimat formal, ci subînțeles pin tăcere: consimțire tacită. Adv. În mod tacit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tacit adj. m., pl. taciți; f. tacită, pl. tacite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tacit adj. m., pl. taciți; f. tacită, pl. tacite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tacit adj. m., pl. taciți; f. sg. tacită, pl. tacite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tacit.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
TACIT (Publius Cornelius Tacitus) (c. 55-120), istoric și om politic roman. Scriitor rafinat, maestru al construcției dramatice, a fost unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai istoriografiei romane. Dintre numeroasele sale lucrări, cele mai importante sunt „Istoriile” (în 12 cărți) și „Analele” (în 8 cărți, păstrate fragmentar), în care înfățișează evenimentele din prima parte a Imperiului, de la moartea lui Augustus până la căderea lui Nero și de la acesta până la moartea lui Domițian (14-96) de pe pozițiile aristocrației senatoriale, deși își afirma de la bun început obiectivitatea, susținând că scrie „fără ură și părtinire” (sine ira et studio). Alte opere: „Despre viața și moravurile lui Iulius Agricola”, „Germania”, „Dialog despre oratori”.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tacit, tacităadjectiv
- 1. (Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînțeles și admis ca atare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: subînțeles
- N-a tras nimeni. A fost un armistițiu tacit. C. PETRESCU, Î. II 15. DLRLC
- De obicei nu erau poftiți cavaleri. Totuși gazda avea îngăduința tacită de a chema pe tînărul care-i făcea curte. REBREANU, I 95. DLRLC
-
etimologie:
- tacite DEX '09 DEX '98 DN
- tacitus DEX '09 DEX '98 DN