tăbol sm [At: ARHIVA XXIV, 73 / V: (reg) ~or, tob~ / E: ns cf rom tăbulcă, pn tabola] (Mol) Tăbultoc (1).

tăbor sn vz tăbol

tobol sm vz tăbol

tăbéĭcă și tăbîĭcă, V. tăbol.

tăból m., pl. lĭ, ca și țuhalĭ (pol. tobola, săculeț, traĭstă. V. tăbuĭeț). Nord. Sac maĭ scund (la moară). Conținutu acestuĭ sac. – Și tăboalcă, f., pl. oalce și olcĭ (ca scatoalcă), și tăbéĭcă, tebéĭcă (Ml.) și tăbîĭcă (Fc.), pl. cĭ, care înseamnă și „copil orĭ vițel pîntecos”.

tebéĭcă, V. tăbol.

tabol, taboli, s.m. (reg.) sac (mai scund), săculeț, traistă.