TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TABÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tabes; propriu tabesului. 2) și substantival Care suferă de tabes; ataxic. /<fr. tabétique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TABÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de tabes; ataxic. [< fr. tabétique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TABÉTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de tabes; ataxic. (< fr. tabétique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TABÉTIC adj., s. (MED.) (rar) ataxic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. sg. tabétică, pl. tabétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink