TASMA, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață, de piele etc. – Din tc. tasma.

tasma¹ sf [At: (a. 1734) BUL. COM. IST. IV, 68 / V: (reg) ~mă, tașma, tăs~, tis~ / Pl: ~le / E: tc tasma] 1 (Reg) Fir de mătase, de ață etc. 2 (Reg) Panglică de mătase, de piele etc. (pe care se brodează). 3 (Reg; pex) Piele bine tăbăcită. 4 (Mun) Petic de talpă care se aplică la pingele pentrua acoperi o gaură. 5 (Mun) Pană de lemn, care se folosește ca adaos la colțul unei construcții, pentru a astupa golul rămas între tarac și temelie.

TASMA, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață de piele etc. – Din tc. tasma.

TASMA, tasmale, s. f. (Regional) Fir sau panglică de lînă, de ață, de mătase etc. O tasma îngustă de lînă neagră. HOGAȘ, H. 52. Un sfeștoc de busuioc proaspăt, legat cu o cochetă tasma neagră. NEGRUZZI, S. I 324. – Variantă: tăsma (CREANGĂ, A. 62) s. f.

TASMA, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață, de piele etc. – Tc. tasma.

tasmà f. Mold. panglică: pălăriuță cu tasma CR. [Turc. TASMA, găitan].

tasmá f. (rus. tesĭmá, panglică. Cp. și cu turc. tasmá, curea, zgardă). Est. Cordea, panglică. – Dim. tăsmăluță, pl. e.

tasmă sf vz tasma¹

tașma sf vz tasma¹

tăsma sf vz tasma¹

tisma sf vz tasma¹

TĂSMA s. f. v. tasma.

tasma (înv., reg.) s. f., art. tasmaua, g.-d. art. tasmalei; pl. tasmale

tasma (reg.) s. f., art. tasmaua, g.-d. art. tasmalei; pl. tasmale, art. tasmalele

tasma s. f., art. tasmaua, g.-d. art. tasmalei; pl. tasmale

tasma (-ale), s. f. – (Mold.) Panglică, fundă. – Var. tasma. Tc. tasma (Șeineanu, II, 350, Lokotsch 2043).