3 definiții pentru tăval

Explicative DEX

tăval sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: pvb tăvăli] (Reg) 1 (Îlav) De-a ~ul De-a rostogolul. 2 Bătaie (1).

tăvál n., pl. urĭ. A da tăval, a tăvăli, a rostogoli. De-a tăvalu, de-a dura, tava.

Arhaisme și regionalisme

tăval, tăvaluri, s.n. (reg.) 1. rostogolire, tăvălire. 2. bătaie.

Intrare: tăval
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăval
  • tăvalul
  • tăvalu‑
plural
  • tăvaluri
  • tăvalurile
genitiv-dativ singular
  • tăval
  • tăvalului
plural
  • tăvaluri
  • tăvalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)