tăuzi¹ vi [At: BOCEANU, GL. / Pzi: ~zesc / E: ns cf tehui] (Olt) 1 A-și pierde mințile Si: a înnebuni. 2 A se zăpăci.

otînjésc v. tr. (var. din otîncesc supt infl. luĭ tînjesc). Mold. Trans. Olt. Iron. Lovesc răŭ cu ceva peste șale saŭ aĭurea: la otînjit c’un cĭomag. – În Munt. otîncesc, în Mold. nord. și tăunjesc și tăuzesc (cp. cu tăujer).

tăunjésc și tăuzésc v. tr. V. otînjesc.

tăuzi, tăuzesc, vb. IV (reg.) a înnebuni.