TĂRBĂCEÁLĂ, tărbăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a tărbăci. ◊ Expr. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă. – Tărbăci + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

tărbăceálă, tărbăcéli, s.f. (pop. și fam.) 1. bătaie. 2. ocară, batjocură.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tărbăceálă s. f., g.-d. art. tărbăcélii; pl. tărbăcéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

tărbăceală, tărbăceli s. f. 1. bătaie 2. batjocură, ocară
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink