TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂRĂGĂNEÁLĂ s. v. tergiversare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Tărăgăneală ≠ grabă
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tărăgăneálă s. f., g.-d. art. tărăgănélii; pl. tărăgănéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink