opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

tămânjit, ~ă a [At: DDRG / Pl: ~iți, ~e / E: tămânji] (Reg) Mânjit.

TĂMÂNJI, tămânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânji, a murdări. ♦ (Ir.) A picta; a mâzgăli. – Et. nec. Cf. mânji.

TĂMÂNJI, tămânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânji, a murdări. ♦ (Ir.) A picta; a mâzgăli. – Et. nec. Cf. mânji.

tămăji v vz tămânji

tămânji vt [At: SEVASTOS, N. 307 / V: (reg) ~măji, tom~ / Pzi: ~jesc / E: ns cf mânji] (Reg) 1 A mânji. 2 (Îe) A-i ~ cuiva una A-i da (cuiva) o palmă. 3 (Irn) A picta neîndemânatic Si: a mâzgăli.

TĂMÎNJI, tămînjesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A mînji, a murdări. Fața și mînele, ce le-s negre, le mai tămînjesc cu funingine. SEVASTOS, N. 307. ◊ Fig. Oamenii ce nu voiesc a se vedea tămînjiți în viața lor publică sau privată prin asemenea publicațiuni scandaloase. La TDRG. ♦ (Ironic) A picta; a mîzgăli. Încă nu mai lucrase cu asemenea creionașe, din acele cu care copiii de școală primară își tămînjesc hărțile. C. PETRESCU, R. DR. 72.

tămînjésc v. tr. (ca și mînjesc cu prefixu ta- ca’n tăvălesc orĭ ca’n bg. ta-log, depozit). Est. Mînjesc.

Ortografice DOOM

tămânji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămânjesc, 3 sg. tămânjește, imperf. 1 tămânjeam; conj. prez. 1 sg. să tămânjesc, 3 să tămânjească

tămânji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămânjesc, imperf. 3 sg. tămânjea; conj. prez. 3 să tămânjească

tămânji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămânjesc imperf. 3 sg. tămânjea; conj. prez. 3 sg. și pl. tămânjească

Sinonime

TĂMÂNJI vb. v. jegoși, mânji, mâzgăli, murdări, păta.

tămînji vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MÎZGĂLI. MURDĂRI. PĂTA.

Intrare: tămânjit
tămânjit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămânjit
  • tămânjitul
  • tămânjitu‑
  • tămânjită
  • tămânjita
plural
  • tămânjiți
  • tămânjiții
  • tămânjite
  • tămânjitele
genitiv-dativ singular
  • tămânjit
  • tămânjitului
  • tămânjite
  • tămânjitei
plural
  • tămânjiți
  • tămânjiților
  • tămânjite
  • tămânjitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: tămânji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tămânji
  • tămânjire
  • tămânjit
  • tămânjitu‑
  • tămânjind
  • tămânjindu‑
 singular plural
  • tămânjește
  • tămânjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tămânjesc
 (să)
  • tămânjesc
  • tămânjeam
  • tămânjii
  • tămânjisem
a II-a (tu)
  • tămânjești
 (să)
  • tămânjești
  • tămânjeai
  • tămânjiși
  • tămânjiseși
a III-a (el, ea)
  • tămânjește
 (să)
  • tămânjească
  • tămânjea
  • tămânji
  • tămânjise
plural I (noi)
  • tămânjim
 (să)
  • tămânjim
  • tămânjeam
  • tămânjirăm
  • tămânjiserăm
  • tămânjisem
a II-a (voi)
  • tămânjiți
 (să)
  • tămânjiți
  • tămânjeați
  • tămânjirăți
  • tămânjiserăți
  • tămânjiseți
a III-a (ei, ele)
  • tămânjesc
 (să)
  • tămânjească
  • tămânjeau
  • tămânjiră
  • tămânjiseră
tămăji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tămânji, tămânjescverb

  • 1. regional Jegoși, murdări, mânji, păta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jegoși murdări mânji păta
    • format_quote Fața și mînele, ce le-s negre, le mai tămînjesc cu funingine. SEVASTOS, N. 307. DLRLC
    • format_quote figurat Oamenii ce nu voiesc a se vedea tămînjiți în viața lor publică sau privată prin asemenea publicațiuni scandaloase. La TDRG. DLRLC
    • 1.1. ironic Mâzgăli, picta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mâzgăli picta
      • format_quote Încă nu mai lucrase cu asemenea creionașe, din acele cu care copiii de școală primară își tămînjesc hărțile. C. PETRESCU, R. DR. 72. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.