opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

TĂIFĂSUI, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. – Taifas + suf. -ui.

TĂIFĂSUI, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. – Taifas + suf. -ui.

tăifăsui vi [At: REBREANU, NUV. 89 / Pzi: ~esc / E: taifas + -ui] (Pfm) A sta la taifas (1) Si: (pfm) a pălăvrăgi, (reg) a tăinui (6), a tăifăsi, a tăini.

TĂIFĂSUI, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A sta la taifas; a palavragi, a sporovăi. A fost chemat în cabinetul său particular, au tăifăsuit o noapte întreagă. BOGZA, A. Î. 57. Două femei care ieșiseră în poartă și tăifăsuiau, l-au văzut pe bătrîn mergînd lîngă un băiat tînăr. PAS, Z. I 203. Tăifăsuia cu țăranii dimprejurul lui, aruncînd și cîte-o glumă. REBREANU, R. II 82.

A TĂIFĂSUI ~iesc intranz. A vorbi mult și pe îndelete (despre lucruri mărunte); a sta la taifas; a pălăvrăgi; a sporovăi. /taifas + suf. ~ui

Ortografice DOOM

tăifăsui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiesc, 3 sg. tăifăsuiește, imperf. 1 tăifăsuiam; conj. prez. 1 sg. să tăifăsuiesc, 3 să tăifăsuiască

tăifăsui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiesc, imperf. 3 sg. tăifăsuia; conj. prez. 3 să tăifăsuiască

tăifăsui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiesc, imperf. 3 sg. tăifăsuia; conj. prez. 3 sg. și pl. tăifăsuiască

Sinonime

TĂIFĂSUIT s. v. flecăreală.

TĂIFĂSUIT s. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit.

TĂIFĂSUI vb. a flecări, (pop. și fam.) a sfătui. (Au ~ ore în șir.)

TĂIFĂSUI vb. (pop. și fam.) a sfătui. (Au ~ ore în șir.)

Intrare: tăifăsuit
tăifăsuit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăifăsuit
  • tăifăsuitul
  • tăifăsuitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • tăifăsuit
  • tăifăsuitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: tăifăsui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăifăsui
  • tăifăsuire
  • tăifăsuit
  • tăifăsuitu‑
  • tăifăsuind
  • tăifăsuindu‑
 singular plural
  • tăifăsuiește
  • tăifăsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăifăsuiesc
 (să)
  • tăifăsuiesc
  • tăifăsuiam
  • tăifăsuii
  • tăifăsuisem
a II-a (tu)
  • tăifăsuiești
 (să)
  • tăifăsuiești
  • tăifăsuiai
  • tăifăsuiși
  • tăifăsuiseși
a III-a (el, ea)
  • tăifăsuiește
 (să)
  • tăifăsuiască
  • tăifăsuia
  • tăifăsui
  • tăifăsuise
plural I (noi)
  • tăifăsuim
 (să)
  • tăifăsuim
  • tăifăsuiam
  • tăifăsuirăm
  • tăifăsuiserăm
  • tăifăsuisem
a II-a (voi)
  • tăifăsuiți
 (să)
  • tăifăsuiți
  • tăifăsuiați
  • tăifăsuirăți
  • tăifăsuiserăți
  • tăifăsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tăifăsuiesc
 (să)
  • tăifăsuiască
  • tăifăsuiau
  • tăifăsuiră
  • tăifăsuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăifăsui, tăifăsuiescverb

  • 1. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flecări pălăvrăgi sfătui sporovăi
    • format_quote A fost chemat în cabinetul său particular, au tăifăsuit o noapte întreagă. BOGZA, A. Î. 57. DLRLC
    • format_quote Două femei care ieșiseră în poartă și tăifăsuiau, l-au văzut pe bătrîn mergînd lîngă un băiat tînăr. PAS, Z. I 203. DLRLC
    • format_quote Tăifăsuia cu țăranii dimprejurul lui, aruncînd și cîte-o glumă. REBREANU, R. II 82. DLRLC
etimologie:
  • Taifas + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.