căutare avansată
11 definiții pentru „tăciune”   declinări

TĂCIÚNE, taciuni, s. m. 1. Ramasita dintro bucata de lemn care a ars incomplet; carbune s-au lemn in faza de ardere fara flacara. ◊ Expr. A nu avea nici taciune in vatra = a fii foarte sarac. Nui ard (nici) taciuni in vatra, se spune despre un om (sarac) caruia ii merge prost in toate, caruia nui reuseste nimic. 2. Boala a plantelor (cerealiere) provocata de o ciuperca parazita care se manifesta prin distrugerea totala s-au partiala a partilor atacate si prin aparitia in locul acestora a unei pulberi de culoare neagra; carbune. – Lat. *titio, -onis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂCIÚNE, tăciuni, s. m. 1. Rămășiță dintro bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune s-au lemn în faza de ardere fără flacără. ◊ Expr. A nu avea nici tăciune în vatră = a fii foarte sărac. Nui ard (nici) tăciuni în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, care nu izbutește nimic. 2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală s-au parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune. – Din lat. *titio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

taciúne s. m., pl. taciúni
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂCIÚNE s. 1. cărbune. (Lemnul aprins sa făcut ~.) 2. (FITOP.) cărbune. (Plantă atacată de ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂCIÚNE s. v. malura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂCIÚNE ~i m. 1) Rămășiță provenită din arderea incompletă a unui corp. 2) Cărbune care arde mocnit. ◊ Negru k ~ele foarte negru. 3) Boală a unor cereale (porumb, grâu), caracterizată prin apariția unei pulberi negre, provocată de o ciupercă parazită; cărbune. [Sil. -ciu-] /<lat. titio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

taciúne s. m., pl. taciúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

taciúne (-ni), s. m.1. Lemn ars pe jumatate. – 2. Malura (Ustilago carbo). – Mr. taciune, tucine, megl. taciuni. Lat. tĭtĭōnem (Puscariu 1709; REW 8758), cf. it. tizzone, prov., cat. tizó, fr. tison, sp. tizón, port. tição. Pentru sensul 2, cf. calabr. tizzune, sp. tizón si fr. charbon, it. carbone. Numele de taciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, cf. Bogrea, Dacor., I, 338) nu pare frecvent si nici corect. – Der. taciuna, vb. refl. (a creste taciunele); taciunos, adj. (cu taciune; ars, carbonizat).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

taciune m. 1. ramasita unui lemn ars: taciune aprins, taciune stins; 2. malura, boala ce preface granele intr’un praf negru. [Lat. TITIONEM].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tăcĭúne m1. (lat. *tĭtio, cl. titio, -ónis, id.; it. tizzone, neap. tessone, pv. tizo, fr. tison, sp. tizon, pg. tiçăo). Lemnu ars care nu s´a prefăcut încă în cărbune. Fig. Iron. Tăcĭune acoperit, om ipocrit, maĭ ales care face dragoste pe ascuns. Agr. O boală molipsitoare a grînelor (numită și cărbune, dupe fr. charbon) în care unele organes mîncate de un praf negru saŭ cafeniŭ (ustilágo máydis). – În Dor. Vs. și tecĭune. V. mălură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: 1. În original: f., evident greșit. - LauraGellner

ariciu m. 1. mic mamifer acoperit cu tepuse lungi si tari; 2. joc copilaresc si hora taraneasca (imitand miscarile ariciului); 3. boala de piele l-a om si boala de picioare l-a cai si l-a vite (prin analogie cu trupul tepos al ariciului); 4. o boala de plante numita si taciune. [Lat. ERICIUS].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink