tăciunar [At: BARIȚIU, P. A. I, 109 / Pl: ~i sm, ~e sn / E: tăciune + -ar] 1 sm (Trs) Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. 2 sm (Trs) Vânzător de cărbune de lemn. 3 sm (Înv) Fochist. 4 sm (Înv; dep) Om foarte brunet. 5 sm (Îvr; cdp ger Brandstifter) Incendiator. 6 sn (Reg) Vătrai. 7 sn (Reg) Grătar de fier care se pune pe vatră, sub lemnele care ard, cu scopul de a le face să ardă mai bine Si: (reg) mâță.

tăcĭunár n., pl. e (d. tăcĭune). Munt. vest. Năclad de fer (o vargă cu patru picĭoare) pe care se pun lemnele’n vatră ca să ardă maĭ bine. V. vătraĭ.

tăciunar s.m., s.n. (reg.) 1. (s.m.) cărbunar; incendiator. 2. (s.n.) vătrai; grătar.