TĂBUIÉȚ, tăbuiețe, s. n. Tăbâltoc. – Ucr. tobolec'.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

TĂBUIÉȚ s. v. față, învelitoare, săculeț, săcușor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tăbuiéț² adj. m. (reg. și fam.) scurt și gros (ca un tăbuieț).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink