opțiuni
  • info
2 intrări
8 definiții

Explicative DEX

târcăvit, ~ă a [At: TEODORESCU, P. P. 120 / Pl: ~iți, ~e / E: târcăvi] (Reg; d. păr, blană) Tocit2 (6).

târcăvi vr [At: DL / Pzi: ~vesc / E: târcav] 1 (Reg; d. oameni) A cheli (1). 2 (Reg; d. păr, barbă) A se degrada (13). 3 (Reg; d. păr, barbă, blană) A se rări. 4 (Olt) A se pipernici.

țircăvit[1], ~ă a vz târcăvit

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

TÎRCĂVI, tîrcăvesc, vb. IV. (Regional) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli, a pleșuvi; (despre barbă sau păr) a se scurta, a se roade, a se toci. Nu vezi c-ai îmbătrînit, Barba ți s-a tîrcăvit, Păru-n cap ți s-a albit. POP. 2. Tranz. A roade, a toci. De, că tot ca tine una mi-a tîrcăvit căciula! TEODORESCU, P. P. 121.

TÎRCĂVI, tîrcăvesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli; a pleșuvi; (despre păr sau barbă) a se roade, a se toci. 2. Tranz. A roade, a toci. – Comp. ucr. tyrkavyj.

tîrcăvésc v. intr. Vest. Devin tîrcav. V. refl. Mă pipernicesc.

Sinonime

TÂRCĂVI vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, sfriji, zgârci.

tîrcăvi vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGÎRCI.

Intrare: târcăvit
târcăvit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târcăvit
  • târcăvitul
  • târcăvitu‑
  • târcăvită
  • târcăvita
plural
  • târcăviți
  • târcăviții
  • târcăvite
  • târcăvitele
genitiv-dativ singular
  • târcăvit
  • târcăvitului
  • târcăvite
  • târcăvitei
plural
  • târcăviți
  • târcăviților
  • târcăvite
  • târcăvitelor
vocativ singular — —
plural — —
țircăvit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țircăvit
  • țircăvitul
  • țircăvită
  • țircăvita
plural
  • țircăviți
  • țircăviții
  • țircăvite
  • țircăvitele
genitiv-dativ singular
  • țircăvit
  • țircăvitului
  • țircăvite
  • țircăvitei
plural
  • țircăviți
  • țircăviților
  • țircăvite
  • țircăvitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: târcăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târcăvi
  • târcăvire
  • târcăvit
  • târcăvitu‑
  • târcăvind
  • târcăvindu‑
 singular plural
  • târcăvește
  • târcăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târcăvesc
 (să)
  • târcăvesc
  • târcăveam
  • târcăvii
  • târcăvisem
a II-a (tu)
  • târcăvești
 (să)
  • târcăvești
  • târcăveai
  • târcăviși
  • târcăviseși
a III-a (el, ea)
  • târcăvește
 (să)
  • târcăvească
  • târcăvea
  • târcăvi
  • târcăvise
plural I (noi)
  • târcăvim
 (să)
  • târcăvim
  • târcăveam
  • târcăvirăm
  • târcăviserăm
  • târcăvisem
a II-a (voi)
  • târcăviți
 (să)
  • târcăviți
  • târcăveați
  • târcăvirăți
  • târcăviserăți
  • târcăviseți
a III-a (ei, ele)
  • târcăvesc
 (să)
  • târcăvească
  • târcăveau
  • târcăviră
  • târcăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târcăvit, târcăvităadjectiv

etimologie:
  • târcăvi MDA2

târcăvi, târcăvescverb

regional
  • 1. reflexiv Despre oameni: cheli, pleșuvi. DLRLC
    sinonime: cheli pleșuvi
    • 1.1. (Despre barbă sau păr) A se scurta, a se roade, a se toci. DLRLC
      sinonime: roade scurta toci
      • format_quote Nu vezi c-ai îmbătrînit, Barba ți s-a tîrcăvit, Păru-n cap ți s-a albit. POP. DLRLC
  • 2. tranzitiv Roade, toci. DLRLC
    sinonime: roade toci
    • format_quote De, că tot ca tine una mi-a tîrcăvit căciula! TEODORESCU, P. P. 121. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.