TÂRÂTÓR, -OÁRE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ♦ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂRÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care se târăște. ◊ Plantă ~oare plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. /a târî+ suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂRÂTÓR adj. (BOT.) repent. (Plante ~oare; tulpini ~oare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

târâtór adj. m., pl. târâtóri; f. sg. și pl. târâtoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink