TÂRÂITOÁRE, târâitori, s. f. (Reg.) Târșitoare. [Pr.: -râ-i-] – Târâi + suf. -toare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

târâitoáre s. f., g.-d. art. târâitórii; pl. târâitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂRÂITÓR, -OÁRE, târâitori, -oare, adj. Târâtor. – Din târâi + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink