TÂRÂIÁLĂ, târâieli, s. f. Faptul de a (se) târî. [Pr.: -râ-ia-] – Târâi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

târâiálă s. f., g.-d. art. târâiélii; pl. târâiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink