TÂNJÁLĂ, tânjeli, s. f. Un fel de proțap care se folosește pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracțiune animală sau pentru a transporta greutăți mari. ◊ Expr. A se lăsa pe tânjală = a) (despre animale de tracțiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală); b) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TÂNJÁLĂ ~éli f. Proțap (suplimentar) folosit pentru a uni jugul de uneltele agricole sau pentru a înjuga două perechi de boi. ◊ A se lăsa pe ~ a) a trage (cu greu și) foarte încet; b) a lucra încet, cu lene, fără tragere de inimă. [G.-D. tânjelii] /<sl. tenžalo
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TÂNJÁLĂ s. (TEHN.) (reg.) prigon, tânjel, (Mold.) tânjălău, tânjelar. (~ la car.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TÂNJÁLĂ s. v. iapă, oiște, proțap.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tânjálă s. f., g.-d. art. tânjélii; pl. tânjéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tînjálă (-jéli), s. f. – 1. Oiște de căruță care se adaugă cînd se folosește un alt atelaj sau pereche de boi. – 2. Oiște care unește jugul la povara trasă pe boroană. Sl. tęžalo (Cihac, II, 411; Ivănescu, BF, VI, 104). – Der. tînjelar, s. n. (oiște atașată); tînjeluță, s. f. (furca terminală a oiștei sau oiștea atașată).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se lăsa pe tânjeală expr. a deveni leneș.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink