TÂNGUIÁLĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. [Pr.: -gu-ia-] – Tângui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂNGUIÁLĂ s. v. văitat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tânguiálă s. f., g.-d. art. tânguiélii; pl. tânguiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink