TÂNDĂLÍT s. n. (În expr.) Pe tândălite = pe încetul, cu migală. [Formă gramaticală: (în expr.) tândălite] – V. tândăli.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂNDĂLÍT s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂNDĂLÍ, tândălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor (și cu lene). – Din germ. tändelen „a glumi”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A TÂNDĂLÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi tândală; a sta fără treabă. 2) A umbla mult și fără rost (ca un tândală); a hoinări; a vagabonda. 3) A lucra încet și fără spor; a se mocoși; a se mocăi; a se migăli. /<germ. tändein
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂNDĂLÍ vb. v. flecări, îndruga, lenevi, migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, pălăvrăgi, sporovăi, ticăi, trăncăni, trândăvi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tândălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tândălésc, imperf. 3 sg. tândăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. tândăleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink