TÂMPLÁRE, tâmplări, s. f. v. întâmplare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂMPLÁ vb. I. v. întâmpla.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

întîmpláre f. Ceĭa ce se întîmplă (în bine saŭ în răŭ): ziarele publică întîmplările din lume. Din întîmplare, întîmplător, fortuit, cum merg lucrurile (independent de voĭa omuluĭ). – Vechĭ tîmplare. V. accident, caz, eveniment, azard.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

întî́mplu și (vechĭ, azĭ în est, pop.) tîmplu (mă), a -á v. refl. (lat. *templare, d. templum, templu. V. templu și contemplu). Vin împrejurările ca să fiŭ de față: m´am întîmplat să fiŭ acolo la sosirea luĭ (V. zgodesc). Se întîmplă v. refl. impers. Se produce, supravine: o mare nenorocire s´a întîmplat; nu apropia benzina de foc, că se poate întîmpla să se aprindă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink