TÂLHÁR, tâlhari, s. m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. ♦ Epitet dat unui om ticălos, nemernic. 2. (Fam.) Ștrengar, hoțoman, șmecher. [Var.: (reg.) tălhár s. m.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂLHÁR ~i m. 1) Persoană care comite jafuri făcând uz de forță; hoț de drumul mare; brigand. 2) pop. Persoană care comite fapte nedemne. 3) fam. Persoană șmecheră și poznașă; hoț; hoțoman. /<ung. tolvaj
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂLHÁR s. 1. bandit, (franțuzism) brigand, (reg.) furător, robalău, (Transilv.) lotru, (înv.) fur, războinic. (~ de drumul mare.) 2. v. ticălos. (Un ~ de negustor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂLHÁR s. v. ștrengar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tâlhár s. m., pl. tâlhári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FOAIA-TÂLHÁRULUI s. v. tâlhărea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IARBA-TÂLHÁRULUI s. v. orbalț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PALMA-TÂLHÁRULUI s. v. salată-sălbatică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂLHAR DE MÁRE s. v. corsar, pirat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink