TÂLHĂROÁICĂ, tâlhăroaice, s. f. 1. Femeie care comite o tâlhărie. 2. (Fam.) Femeie șmecheră; ștrengăriță, hoțomancă. – Tâlhar + suf. -oaică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂLHĂROÁICĂ ~ce f. 1) Femeie care se ocupă cu tâlhăria. 2) pop. Persoana de sex feminin, șireată și poznașă; hoțoaică. /tâlhar + suf. ~oaică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂLHĂROÁICĂ s. tâlhăriță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂLHĂROÁICĂ s. v. hoață, hoțoaică, pungășoaică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tâlhăroáică s. f., g.-d. art. tâlhăroáicei; pl. tâlhăroáice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink