3 definiții pentru săvârșitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
săvârșitură sf [At: CANTEMIR, IST. 310 / Pl: ~ri / E: săvârși + -tură] (Înv) 1 Terminare. 2 (Pex; ccr) Lucru terminat.
săvîrșitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Lucru săvărșit. Săvîrșenie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
săvârșitură, săvârșituri, s.f. (înv.) terminare, sfârșit; lucru terminat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: săvârșitură
săvârșitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||