2 intrări
35 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (8)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂVÂRȘIRE s. f. Acțiunea de a (se) săvârși și rezultatul ei. – V. săvârși.
săvârșire sf [At: URECHE, LET. I, 145/31 / V: (înv) ~vrăș~, ~vrâș~, sevârș~ / Pl: ~ri / E: săvârși] 1 (Înv) Terminare, isprăvire a unei activități, a unei lucrări în curs de executare. 2 (Înv; pex) Sfârșit (1). 3 (Îlav) Fără de ~ În mod continuu Si: perpetuu, veșnic. 4 (Îlv) A lua ~ A se sfârși (1). 5 (Spc) Încheiere a vieții, a zilelor cuiva. 6 (Jur) Prescriere a unei infracțiuni. 7 (Îrg) Moarte. 8 Realizare, înfăptuire a ceva în urma unei activități prestate în acest scop. 9 (Spc) Elaborare (4). 10 (Spc) Creare (13). 11 (Spc) Comitere (a unei infracțiuni). 12 (Înv; pex; ccr) Ceea ce (s-)a realizat, (s-)a înfăptuit, (s-)a creat etc. Si: (înv) săvârșit1 (7). 13 (Înv; îlv) A aduce la (sau în, întru) ~ A săvârși (8). 14 (Înv; îe) A pune la ~ A pune în practică. 15 (Înv) Scop2 (15). 16 (Îvp) Oficiere a unor ritualuri, ceremonii etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂVÂRȘIRE, săvârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) săvârși și rezultatul ei. – V. săvârși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
săvârșire f. desăvârșire, perfecțiune: posedă săvârșirea făpturilor divine AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂVÂRȘI, săvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a înfăptui, a îndeplini; a comite. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A duce ceva la bun sfârșit, a termina cu bine. 3. Refl. (Înv. și pop.) A muri. – Din sl. sŭvrŭšiti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂVÂRȘI, săvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a înfăptui, a îndeplini; a comite. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A duce ceva la bun sfârșit, a termina cu bine. 3. Refl. (Înv. și pop.) A muri. – Din sl. sŭvrŭšiti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
săvărși[1] v vz săvârși
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săvârși [At: CORESI, EV. 108 / V: (înv) ~vir~, ~vrăși[1], sev~ / Pzi: ~șesc / E: slv съвръшити] 1 vt (Îrg; c. i. activități, lucrări în curs de executare) A termina. 2 vt (Spc; c. i. viața sau zilele; ccd pronumelui personal) A-și încheia (murind1). 3 vt (Înv) A consuma până la capăt Si: a epuiza. 4 vrp (Jur; înv) A se prescrie. 5 vr (Îvr) A se petrece. 6 vr (Îrg; d. oameni, adesea cu determinarea „din viață”) A muri1. 7 vt (Înv; c. i. oameni) A omorî. 8 vt A face să devină real, să existe (în urma unei activități prestate în acest scop) Si: a realiza, a înfăptui, (înv) a plini. 9 vt (Spc) A elabora (4). 10 vt (Îvr; spc; c. i. piese muzicale) A executa (7). 11 vt (Înv) A forma împreună. 12 vt (Îvr) A obține. 13 vt (Înv) A lămuri. 14 vt (Înv) A rezolva. 15 vt (Îvr; c. i. dureri sufletești) A îndura. 16 vi (Îvr, d. oameni) A sluji (20). 17 vt (Îvp; c. i. ritualuri, ceremonii, evenimente) A oficia. corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săvrăși v vz săvârși[1] corectat(ă)
- În original, greșit tipărit: vz săvărși — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săvrășire sf vz săvârșire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sevârși v vz săvârși
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sevârșire sf vz săvârșire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂVÎRȘI, săvîrșesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndeplini, a face, a înfăptui, a realiza. Am săvîrșit toate cîte-mi fuseseră poruncite. SADOVEANU, N. P. 53. M-ai însărcinat cu o slujbă care abia am săvîrșit-o, fiindu-mi capul în joc. ISPIRESCU, L. 26. Luînd cățelușa, o spălă și-o griji foarte bine. Apoi o lăsă acolo și-și căută de drum, mulțămită fiind în suflet că a putut săvîrși o faptă bună. CREANGĂ, P. 286. ♦ A făptui, a comite (crime, păcate). Tîlharii au săvîrșit toate blestemățiile. REBREANU, R. II 225. Săvîrși un greu păcat. SEVASTOS, N. 140. Fapta cea mișelească ce era să săvîrșească. ISPIRESCU, L. 77. 2. A duce la bun sfîrșit; a termina cu bine, a sfîrși. Nu putea să o săvîrșească [mănăstirea] pe deplin, căci turnul se surpa. ISPIRESCU, L. 295. Curînd după ce își săvîrși cursul academic. NEGRUZZI, S. II 144. Cuvîntul nu săvîrșea, Iataganul că-și scotea Și la el se repezea. TEODORESCU, P. P. 508. ♦ Refl. (Învechit și popular) A muri. Tata și maica de pe cînd eram copil s-au săvîrșit. SADOVEANU, O. I 504. De-oi muri, să scrii pe piatră că Acest nenorocit... în pustiu s-au săvîrșit. CONACHI, P. 161.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂVÎRȘIRE, săvîrșiri, s. f. Acțiunea de a (se) săvîrși și rezultatul ei. 1. Îndeplinire, înfăptuire, realizare. Crezură în apropiata săvîrșire a minunii. IORGA, L. I 441. 2. Terminare, sfîrșit, capăt. Nici lucrările lor nu erau ajunse la săvîrșire... Mai era puțin de lucru: o zi, cu toate brațele. SADOVEANU, P. M. 254. Apropiind săvîrșirea gardului, au socotit să facă și o scară de frînghie. DRĂGHICI, R. 53. 3. Fig. (Învechit) Perfecțiune, desăvîrșire. A-și croi planul cu deplină săvîrșire. CONACHI, P. 260.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE SĂVÂRȘI mă ~esc intranz. înv. A se stinge din viață; a muri. /<sl. suvrušiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SĂVÂRȘI ~esc tranz. 1) (fapte, acțiuni) A face să aibă loc; a transforma în fapt; a înfăptui. 2) înv. A duce la bun sfârșit; a termina cu bine. /<sl. suvrušiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săvârșì v. 1. a sfârși: niciun lucru nu săvârșește; 2. a comite: a săvârși o crimă; 3. a se sfârși, a muri: s’a săvârșit de tânăr. [Slav. SŬVRŬȘITI, a consuma (din VRŬHŬ, vârf)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săvîrșésc v. tr. (vsl. sŭ-vrŭšiti, a săvîrși, a executa, d. vrŭhŭ, vîrf. V. sfîrșesc, obîrșesc, co-vîrșesc, vîrf). Rar. Azĭ. Sfârșesc, termin: a săvîrșit bine ceĭa ce a început. Comit. execut: a săvîrși o crimă. V. refl. Mă sfîrșesc, mor: s’a săvîrșit (din vĭață) tînăr.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
săvârșire s. f., g.-d. art. săvârșirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
săvârșire s. f., g.-d. art. săvârșirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
săvârșire s. f., g.-d. art. săvârșirii; pl. săvârșiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săvârși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săvârșesc, 3 sg. săvârșește, imperf. 1 săvârșeam; conj. prez. 1 sg. să săvârșesc, 3 să săvârșească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
săvârși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săvârșesc, 1 pl. săvârșim, imperf. 3 sg. săvârșea; conj. prez. 3 să săvârșească; ger. săvârșind
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
săvârși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săvârșesc, 1 pl. săvârșim, imperf. 3 sg. săvârșea; conj. prez. 3 sg. și pl. săvârșească; ger. săvârșind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săvîrși (conj. săvîrșească)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
săvârșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂVÂRȘIRE s. v. decedare, deces, desăvârșire, destinație, dispariție, funcție, isprăvire, isprăvit, încheiere, moarte, perfecțiune, pieire, prăpădire, prescriere, răposare, scop, sfârșire, sfârșit, stingere, sucombare, terminare, terminat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂVÂRȘIRE s. 1. v. executare. 2. v. comitere. 3. v. celebrare. 4. v. oficiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂVÂRȘI vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. v. comite. 4. v. celebra. 5. v. oficia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂVÂRȘI vb. v. alcătui, asasina, compune, constitui, deceda, dispărea, duce, forma, isprăvi, încheia, muri, omorî, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, termina, ucide.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săvîrși vb. v. ALCĂTUI. ASASINA. COMPUNE. CONSTITUI. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. FORMA. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. TERMINA. UCIDE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂVÎRȘI vb. 1. a efectua, a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, (înv. și pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 2. a efectua, a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza. (A ~ o lucrare durabilă.) 3. a comite, a face, a făptui, (înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.) 4. a celebra, a oficia. (~ o căsătorie.) 5. (BIS.) a celebra, a oficia, a sluji. (~ liturghia.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂVÎRȘIRE s. 1. efectuare, executare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, (înv.) săvîrșit. (~ unei lucrări.) 2. comitere, facere, făptuire. (~ unei crime.) 3. celebrare, oficiere. (~ căsătoriei.) 4. (BIS.) celebrare, oficiere, slujire, slujit, (înv.) serbare. (~ liturghiei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săvîrșire s. v. DECEDARE. DECES. DESĂVÎRȘIRE. DESTINAȚIE. DISPARIȚIE. FUNCȚIE. ISPRĂVIRE. ISPRĂVIT. ÎNCHEIERE. MOARTE. PERFECȚIUNE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. PRESCRIERE. RĂPOSARE. SCOP. SFÎRȘIRE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE. TERMINARE. TERMINAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
săvîrși (-șesc, -it), vb. – 1. A împlini, a termina. – 2. A executa, a duce la bun sfîrșit. – 3. (Refl.) A deceda, a muri. – Sl. suvrušiti (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Tiktin; Pușcariu, Dacor., VIII, 349). – Der. săvîrșenie (var. săvîrșie), s. f. (sfîrșit, terminare); săvîrșitură, s. f. (capăt, termen); desăvîrși, vb. (a termina, a finisa; a perfecționa, a îmbunătăți), din sl. dostoinu › destoinic (după Tiktin și Candrea, din supinul de săvîrșit); desăvîrșit, adj. (perfect, exact; adv., perfect).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ME, ME ADSUM QUI FECI! (lat.) sunt aici, eu, cel care am săvârșit (această faptă) – Vergiliu, „Eneida”, IX, 427. Tânărul troian Nisus ia asupra sa întreaga răspundere pentru omorurile săvârșite în tabăra rutililor împreună cu prietenul său Eurial pentru a-i salva acestuia viața. Devotament prietenesc dus până la sacrificiul suprem.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT402) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
săvârșire, săvârșirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) săvârși și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: capăt realizare sfârșit terminare îndeplinire înfăptuire
- Crezură în apropiata săvîrșire a minunii. IORGA, L. I 441. DLRLC
- Nici lucrările lor nu erau ajunse la săvîrșire... Mai era puțin de lucru: o zi, cu toate brațele. SADOVEANU, P. M. 254. DLRLC
- Apropiind săvîrșirea gardului, au socotit să facă și o scară de frînghie. DRĂGHICI, R. 53. DLRLC
- 1.1. Desăvârșire, perfecțiune. DLRLCsinonime: desăvârșire perfecțiune
- A-și croi planul cu deplină săvîrșire. CONACHI, P. 260. DLRLC
-
-
etimologie:
- săvârși DEX '98 DEX '09
săvârși, săvârșescverb
- 1. Comite, face, realiza, îndeplini, înfăptui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am săvîrșit toate cîte-mi fuseseră poruncite. SADOVEANU, N. P. 53. DLRLC
- M-ai însărcinat cu o slujbă care abia am săvîrșit-o, fiindu-mi capul în joc. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
- Luînd cățelușa, o spălă și-o griji foarte bine. Apoi o lăsă acolo și-și căută de drum, mulțămită fiind în suflet că a putut săvîrși o faptă bună. CREANGĂ, P. 286. DLRLC
- Tîlharii au săvîrșit toate blestemățiile. REBREANU, R. II 225. DLRLC
- Săvîrși un greu păcat. SEVASTOS, N. 140. DLRLC
- Fapta cea mișelească ce era să săvîrșească. ISPIRESCU, L. 77. DLRLC
-
-
- Nu putea să o săvîrșească [mănăstirea] pe deplin, căci turnul se surpa. ISPIRESCU, L. 295. DLRLC
- Curînd după ce își săvîrși cursul academic. NEGRUZZI, S. II 144. DLRLC
- Cuvîntul nu săvîrșea, Iataganul că-și scotea Și la el se repezea. TEODORESCU, P. P. 508. DLRLC
-
- 3. Muri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: muri
- Tata și maica de pe cînd eram copil s-au săvîrșit. SADOVEANU, O. I 504. DLRLC
- De-oi muri, să scrii pe piatră că Acest nenorocit... în pustiu s-au săvîrșit. CONACHI, P. 161. DLRLC
-
etimologie:
- sŭvrŭšiti DEX '09 DEX '98