21 de definiții pentru săvârși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂVÂRȘI, săvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a înfăptui, a îndeplini; a comite. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A duce ceva la bun sfârșit, a termina cu bine. 3. Refl. (Înv. și pop.) A muri. – Din sl. sŭvrŭšiti.

SĂVÂRȘI, săvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a înfăptui, a îndeplini; a comite. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A duce ceva la bun sfârșit, a termina cu bine. 3. Refl. (Înv. și pop.) A muri. – Din sl. sŭvrŭšiti.

săvârși [At: CORESI, EV. 108 / V: (înv) ~vir~, ~vrăși[1], sev~ / Pzi: esc / E: slv съвръшити] 1 vt (Îrg; c. i. activități, lucrări în curs de executare) A termina. 2 vt (Spc; c. i. viața sau zilele; ccd pronumelui personal) A-și încheia (murind1). 3 vt (Înv) A consuma până la capăt Si: a epuiza. 4 vrp (Jur; înv) A se prescrie. 5 vr (Îvr) A se petrece. 6 vr (Îrg; d. oameni, adesea cu determinarea „din viață”) A muri1. 7 vt (Înv; c. i. oameni) A omorî. 8 vt A face să devină real, să existe (în urma unei activități prestate în acest scop) Si: a realiza, a înfăptui, (înv) a plini. 9 vt (Spc) A elabora (4). 10 vt (Îvr; spc; c. i. piese muzicale) A executa (7). 11 vt (Înv) A forma împreună. 12 vt (Îvr) A obține. 13 vt (Înv) A lămuri. 14 vt (Înv) A rezolva. 15 vt (Îvr; c. i. dureri sufletești) A îndura. 16 vi (Îvr, d. oameni) A sluji (20). 17 vt (Îvp; c. i. ritualuri, ceremonii, evenimente) A oficia. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

A SĂVÂRȘI ~esc tranz. 1) (fapte, acțiuni) A face să aibă loc; a transforma în fapt; a înfăptui. 2) înv. A duce la bun sfârșit; a termina cu bine. /<sl. suvrušiti

A SE SĂVÂRȘI mă ~esc intranz. înv. A se stinge din viață; a muri. /<sl. suvrušiti

săvârșì v. 1. a sfârși: niciun lucru nu săvârșește; 2. a comite: a săvârși o crimă; 3. a se sfârși, a muri: s’a săvârșit de tânăr. [Slav. SŬVRŬȘITI, a consuma (din VRŬHŬ, vârf)].

săvărși[1] v vz săvârși

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

săvrăși v vz săvârși[1] corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: vz săvărși LauraGellner

SĂVÎRȘI, săvîrșesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndeplini, a face, a înfăptui, a realiza. Am săvîrșit toate cîte-mi fuseseră poruncite. SADOVEANU, N. P. 53. M-ai însărcinat cu o slujbă care abia am săvîrșit-o, fiindu-mi capul în joc. ISPIRESCU, L. 26. Luînd cățelușa, o spălă și-o griji foarte bine. Apoi o lăsă acolo și-și căută de drum, mulțămită fiind în suflet că a putut săvîrși o faptă bună. CREANGĂ, P. 286. ♦ A făptui, a comite (crime, păcate). Tîlharii au săvîrșit toate blestemățiile. REBREANU, R. II 225. Săvîrși un greu păcat. SEVASTOS, N. 140. Fapta cea mișelească ce era să săvîrșească. ISPIRESCU, L. 77. 2. A duce la bun sfîrșit; a termina cu bine, a sfîrși. Nu putea să o săvîrșească [mănăstirea] pe deplin, căci turnul se surpa. ISPIRESCU, L. 295. Curînd după ce își săvîrși cursul academic. NEGRUZZI, S. II 144. Cuvîntul nu săvîrșea, Iataganul că-și scotea Și la el se repezea. TEODORESCU, P. P. 508. ♦ Refl. (Învechit și popular) A muri. Tata și maica de pe cînd eram copil s-au săvîrșit. SADOVEANU, O. I 504. De-oi muri, să scrii pe piatră că Acest nenorocit... în pustiu s-au săvîrșit. CONACHI, P. 161.

săvîrșésc v. tr. (vsl. sŭ-vrŭšiti, a săvîrși, a executa, d. vrŭhŭ, vîrf. V. sfîrșesc, obîrșesc, co-vîrșesc, vîrf). Rar. Azĭ. Sfârșesc, termin: a săvîrșit bine ceĭa ce a început. Comit. execut: a săvîrși o crimă. V. refl. Mă sfîrșesc, mor: s’a săvîrșit (din vĭață) tînăr.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

săvârși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săvârșesc, 3 sg. săvârșește, imperf. 1 săvârșeam; conj. prez. 1 sg. să săvârșesc, 3 să săvârșească

săvârși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săvârșesc, 1 pl. săvârșim, imperf. 3 sg. săvârșea; conj. prez. 3 să săvârșească; ger. săvârșind

săvârși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săvârșesc, 1 pl. săvârșim, imperf. 3 sg. săvârșea; conj. prez. 3 sg. și pl. săvârșească; ger. săvârșind

săvârșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂVÂRȘI vb. v. alcătui, asasina, compune, constitui, deceda, dispărea, duce, forma, isprăvi, încheia, muri, omorî, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, termina, ucide.

SĂVÂRȘI vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. v. comite. 4. v. celebra. 5. v. oficia.

SĂVÎRȘI vb. 1. a efectua, a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, (înv. și pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 2. a efectua, a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza. (A ~ o lucrare durabilă.) 3. a comite, a face, a făptui, (înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.) 4. a celebra, a oficia. (~ o căsătorie.) 5. (BIS.) a celebra, a oficia, a sluji. (~ liturghia.)

săvîrși vb. v. ALCĂTUI. ASASINA. COMPUNE. CONSTITUI. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. FORMA. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. TERMINA. UCIDE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

săvîrși (-șesc, -it), vb.1. A împlini, a termina. – 2. A executa, a duce la bun sfîrșit. – 3. (Refl.) A deceda, a muri. – Sl. suvrušiti (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Tiktin; Pușcariu, Dacor., VIII, 349). – Der. săvîrșenie (var. săvîrșie), s. f. (sfîrșit, terminare); săvîrșitură, s. f. (capăt, termen); desăvîrși, vb. (a termina, a finisa; a perfecționa, a îmbunătăți), din sl. dostoinudestoinic (după Tiktin și Candrea, din supinul de săvîrșit); desăvîrșit, adj. (perfect, exact; adv., perfect).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ME, ME ADSUM QUI FECI! (lat.) sunt aici, eu, cel care am săvârșit (această faptă) – Vergiliu, „Eneida”, IX, 427. Tânărul troian Nisus ia asupra sa întreaga răspundere pentru omorurile săvârșite în tabăra rutililor împreună cu prietenul său Eurial pentru a-i salva acestuia viața. Devotament prietenesc dus până la sacrificiul suprem.

Intrare: săvârși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • săvârși
  • săvârșire
  • săvârșit
  • săvârșitu‑
  • săvârșind
  • săvârșindu‑
singular plural
  • săvârșește
  • săvârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • săvârșesc
(să)
  • săvârșesc
  • săvârșeam
  • săvârșii
  • săvârșisem
a II-a (tu)
  • săvârșești
(să)
  • săvârșești
  • săvârșeai
  • săvârșiși
  • săvârșiseși
a III-a (el, ea)
  • săvârșește
(să)
  • săvârșească
  • săvârșea
  • săvârși
  • săvârșise
plural I (noi)
  • săvârșim
(să)
  • săvârșim
  • săvârșeam
  • săvârșirăm
  • săvârșiserăm
  • săvârșisem
a II-a (voi)
  • săvârșiți
(să)
  • săvârșiți
  • săvârșeați
  • săvârșirăți
  • săvârșiserăți
  • săvârșiseți
a III-a (ei, ele)
  • săvârșesc
(să)
  • săvârșească
  • săvârșeau
  • săvârși
  • săvârșiseră
săvărși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săvrăși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sevârși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

săvârși, săvârșescverb

  • 1. tranzitiv Comite, face, realiza, îndeplini, înfăptui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am săvîrșit toate cîte-mi fuseseră poruncite. SADOVEANU, N. P. 53. DLRLC
    • format_quote M-ai însărcinat cu o slujbă care abia am săvîrșit-o, fiindu-mi capul în joc. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
    • format_quote Luînd cățelușa, o spălă și-o griji foarte bine. Apoi o lăsă acolo și-și căută de drum, mulțămită fiind în suflet că a putut săvîrși o faptă bună. CREANGĂ, P. 286. DLRLC
    • format_quote Tîlharii au săvîrșit toate blestemățiile. REBREANU, R. II 225. DLRLC
    • format_quote Săvîrși un greu păcat. SEVASTOS, N. 140. DLRLC
    • format_quote Fapta cea mișelească ce era să săvîrșească. ISPIRESCU, L. 77. DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit regional A duce ceva la bun sfârșit, a termina cu bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu putea să o săvîrșească [mănăstirea] pe deplin, căci turnul se surpa. ISPIRESCU, L. 295. DLRLC
    • format_quote Curînd după ce își săvîrși cursul academic. NEGRUZZI, S. II 144. DLRLC
    • format_quote Cuvîntul nu săvîrșea, Iataganul că-și scotea Și la el se repezea. TEODORESCU, P. P. 508. DLRLC
  • 3. reflexiv învechit popular Muri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muri
    • format_quote Tata și maica de pe cînd eram copil s-au săvîrșit. SADOVEANU, O. I 504. DLRLC
    • format_quote De-oi muri, să scrii pe piatră că Acest nenorocit... în pustiu s-au săvîrșit. CONACHI, P. 161. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.